Pentru mulţi est-europeni America a rămas în continuare un vis. O dovadă în acest sens sînt cozile din faţa ambasadelor americane, unde oamenii aşteaptă să obţină o viză. Nici Polonia nu face o excepţie de la această regulă, deşi pentru această ţară unificarea cu Europa se apropie cu repeziciune. Pentru politicienii care privesc extrem de critic apropierea Poloniei de Europa, "opţiunea americană" este totuşi numai manifestarea unei dorinţe refulate de protest ireal. Ei se consideră ignoraţi de europeni şi nu-şi ascund iritările faţă de intransigenţa germană sau egocentrismul francez. În acelaşi timp, ei resping izolaţionismul şi rusofilia. Potrivit unor sondaje, polonezii consideră Uniunea Europeană drept cel mai important partener al ţării lor. În pofida acestui fapt, numai 43% dintre cei chestionaţi se consideră "europeni convinşi". 21% dintre polonezi ar prefera neutralitatea ţării, iar 13% sînt pentru o mai accentuată apropiere de Statele Unite. Polonezii ştiu, că din punct de vedere economic Uniunea Europeană nu va aduce ţării o ploaie de aur. Din pricina aceasta temerile în faţa aderării sînt, pe alocuri, mai puternice decît speranţele. Pentru publicistul polonez Adam Krzeminski, această situaţie destul de ciudată are explicaţii istorice. Într-un amplu eseu publicat în hebodamadarul german Die Zeit, Krzeminski se opreşte asupra acestui pseudo-conflict pe care îl numeşte o "competiţie între pro-americani şi pro-europeni". Această adversitate reflectă şi contradicţiile în ceea ce priveşte auto-definirea naţională după prăbuşirea comunismului. De o parte a baricadei se situează aşa-numiţii "revizionişti", care văd în Uniunea Europeană cea mai importantă instanţă pentru modernizarea Poloniei şi pentru civilizarea societăţii poloneze. De cealaltă parte a baricadei se află "tradiţionaliştii". Aceştia invocă apărarea valorilor naţionale în faţa pericolului euro