România lîngă ţările africane. Cam aşa au prezentat ziarele rezultatele raportului anual al asociaţiei Transparency International. Această organizaţie cu o filială la Bucureşti a dat publicităţii un clasament al corupţiei. România se află pe locul 69 din cele 91 luate în calcul. Pe primul loc este Finlanda, urmată de Danemarca şi Noua Zeelandă, iar pe ultimul Bangladesh. Clasamentul este întocmit pe baza percepţiei investitorilor străini şi a agenţiilor de rating. Metodologia este destul de discutabilă din moment ce, totuşi, Moldova se află înaintea noastră, pe locul 63. Poate că investitorii străini chestionaţi peste Prut erau toţi ruşi, ceea ce relativizează oarecum percepţia corupţiei. Dar este greu de explicat cum de apare Chile imediat după Statele Unite (pe locul 18) şi înaintea Germaniei, Franţei, Belgiei. Şi cum Botswana (26) face de rîs Italia (29). Dincolo de aceste îndoieli, concluziile studiului confirmă bănuielile. În ochii investitorilor, România se plasează mai curînd alături de ţările foste sovietice decît alături de celelalte state candidate la integrarea în Uniunea Europeană. Pe de altă parte, se constată eşecul politicilor anti-corupţie atît de lăudate în spaţiul public. Corupţia aprinde spiritele şi vinde bine ziarele. Anti-corupţia aprinde imaginaţia justiţiară şi aduce voturi. Dar tratamentele de pînă acum au vizat numai efectele. Cauzele sînt mult mai adînci şi ţin în primul rînd de subdezvoltarea instituţiilor şi a relaţiilor umane. János Kornai, ungur fără legitimaţie la acea vreme, a descris modelul economic socialist ca bazat pe relaţii. Într-o economie în care banii aveau o valoare artificială, penuria obliga consumatorul să plătească mai mult pentru a obţine un bun. Costul suplimentar pe care îl uită nostalgicii salamului de 5 lei era format din timpul pierdut la coadă şi, mai ales, din relaţiile activate pentru orice, de la vacanţ