Bianca Gavrilas, membra a tarafului "Datina", este deja o valoare autentica a muzicii folclorice Cind, in urma cu numai citeva luni, scriam despre Bianca Gavrilas ca este "un nume de care, cu siguranta, vom mai auzi", nu credeam ca vremea consacrarii ei este atit de aproape. Parasit de sponsori, ignorat de institutiile statului, folclorul romanesc este pe cale de a-si da obstescul sfirsit sub povara manelelor si a altor ritmuri de prost gust. Iata ca pina si acesta situatie dificila prin care trece folclorul autentic este dispusa de a da nastere unor valori, ca o dovada ca spiritualitatea romaneasca este nepieritoare. Ei bine, una dintre aceste valori - si nu ma sfiesc sa-i spun asa - este si Bianca Gavrilas, din comuna Rachiti, o fetita de numai 11 ani. De aproape un an, adica de la debutul ei pe scena o urmaresc in fiecare spectacol, iar vocea ei, tinuta vestimentara, prezenta scenica si celelalte amanunte care tin de evolutia artistica ma fascineaza. Este un talent autentic si merita incurajat. Am vizitat-o acasa, in apartamentul ei dintr-un bloc din Rachiti, si m-a surprins s-o vad la joaca, alaturi de ceilalti copii. Ma asteptam s-o gasesc in casa, cintind ori exersind dansuri populare in fata oglinzii, pentru ca nu-mi inchipuiam ca un copil atit de talentat nu-si cultiva vocatia cu habotnicie. In afara scenei insa Bianca este un copil ca oricare altul, are timp de joaca, de lectii iar pregatirea pentru viitoarea ei cariera o face in cadru organizat, cu taraful "Datina" al carui membru este. Cum a simtit Bianca atractia catre muzica populara? Simplu. Cind era mica, tatal ei, Sorin, obisnuia sa-si repare masina in orele ei de somn. Ca sa doarma fetita, mama ei, Magda ii punea in priza magnetofonul, fiindca muzica populara era, orice s-ar spune, mai acceptabila decit huruitul masinii. de la o vreme copilul s-a obisnuit cu muzica populara si nu numai ca ii placea,