Povesti cu batrani. Viata pe care o traim este deosebit de grea pentru unii. Cei care vor sa-i justifice dramatismul ii spun "tranzitie", desi acesta pare sa fie destinul majoritatii romanilor, sine die. Totusi, persoanele care suporta cel mai greu hatisul mizeriei zilnice sunt batranii. Pentru ei, c...
Povesti cu batrani
Viata pe care o traim este deosebit de grea pentru unii. Cei care vor sa-i justifice dramatismul ii spun "tranzitie", desi acesta pare sa fie destinul majoritatii romanilor, sine die. Totusi, persoanele care suporta cel mai greu hatisul mizeriei zilnice sunt batranii. Pentru ei, caderea sistemului Ceausescu a venit prea tarziu. Bucuria de-a fi scapat de totalitarism le-a fost rapid umbrita de suferinta si disperare. Imputinati, saraci, singuri - pentru ei fiecare zi pare inca o cobilita pusa de Dumnezeu pe umerii lor. Razvratirea le e muta. Acum cateva zile, am fost martora unor intamplari care m-au marcat intr-un fel. Va rog sa judecati singuri.
1. Este cunoscuta aglomeratia din jurul Oborului, mai ales in zi de sambata. Cumparatori, vanzatori, gura-casca, hoti - cu totii bantuie printre tarabe in cautarea chilipirurilor. Pret de cateva minute, m-am numarat si eu printre ei, apoi, cu sacosele pline, am pornit-o spre statia de tramvai. Depasesc la un moment dat o batranica care mergea usor impiedicat. Avea in mana un portofel jerpelit, din care scosese o mica moneda de 500 de lei, pe care o privea lung prin ochelarii cu dioptrii ca sticla de sifon. Era clar ca patise ceva. Ma retrag deoparte din puhoiul de oameni ca sa-mi scot din geanta ceva bani pentru a-i oferi. Cand sa pornesc in cautarea ei, simt o mana ce-mi cauta sprijinul: era chiar femeia, care bolborosea plangand, aproape fara sa ma vada, ca tiganii ii furasera unica hartie de 10.000 de lei pe care o avea. Masa ei, painea ei pentru doua zile.
2. Cateva minu
