De citeva zile, Belgradul a ramas fara Slobodan Milosevici. Fostul presedinte iugoslav a fost trimis la Haga unde va fi judecat pentru crime de razboi. Insa ce lasa Slobodan Milosevici in urma sa? Nimic altceva decit fotografia de acum mai bine de un deceniu, deja ingalbenita, a Iugoslaviei. O tara care se hraneste dintr-o resursa epuizata: gloria de altadata a socialismului lejer al lui Tito, care facea din Iugoslavia o tara indelung curtata de Occident si profund invidiata in restul blocului comunist. Trenul abordeaza periferiile orasului cu viteza redusa, nu mai mult de 50 de kilometri pe ora. Sinele sint aproape ingropate in iarba - nici urma de terasament din granit. De-a lungul citorva sute de metri, trenul insusi este ingropat intr-un fel verdeata - mici liziere prafuite au invadat calea ferata si crengi obraznice te obliga sa faci un pas inapoi de la geam. Locomotiva, una Diesel, pentru ca linia nu e electrificata, isi lasa si ea tributul de praf si de fum pe frunze si pe noi. Nici gara nu arata mai imbietor. Doar vreo sapte terminale, feroviari in costume ponosite, terase mizere cu bere ieftina si chelneri posaci, chioscuri cu sanwich-uri sleite si o cladire varuita in ceva ce odinioara va fi fost un galben lamii. Orasul in care tocmai am intrat nu e nici Titu, si nici Mizil - alcatuiri urbane care, gratie unor reportaje celebre, au devenit embleme ale provincialismului. Nu, orasul in care am intrat este o metropola: Belgrad, capitala Iugoslaviei. Oras incremenit la nivelul anilor '70 - '80 Orasul in sine nu difera mult de poarta sa feroviara. Sigur, cladirile ante si interbelice domina cumva centrul. Sint ocupate acum, in general, de institutii publice. Au fost apoi impresurate de o noua generatie de cladiri, cele din era socialista. Socialismmul "soft" al lui Tito si-a spus cuvintul si aici - cladirile arata mai bine decit "cutiile de chibrituri" din Roman