In intinsa lume romana, atit in perioada republicana (anii 509-27 i.Hr.), cit si, mai ales, in epoca imperiala (27-476), dintre numeroasele monumente reprezentative ale artei acelor timpuri se detaseaza statuile feminine drapate si cele masculine togate, care infatisau persoane din viata cotidiana. Aceste sculpturi sint foarte frecvent intilnite in toate provinciile colosului roman, o apreciere estimativa stabilind numarul lor la peste 2.000 de exem- plare (!). Statuile au fost descoperite in numeroase puncte (teatre, amfiteatre, terme, edificii publice si private, gradini, fortificatii militare s.a.), unele cu totul surprinzatoare (de pilda, in apropierea atelierelor, a bucatariilor si a magazinelor etc.).

In ceea ce priveste cultul funerar, imaginea imprumutata, ca tip, a statuilor, cunoaste o larga popularitate si in cadrul acestui obicei. Ele vor comemora persoana idealizata a defunctilor, atit de draga familiilor indoliate, fiindu-le mereu in preajma.

Nici Dacia traiana nu se putea abate de la aceasta traditie milenara. Astazi, numeroase statui funerare, provenite de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa (Sarmizegetusa, jud. Hunedoara) – aici sint cele mai numeroase (15 exemplare de reprezentari feminine) – Apulum (Alba Iulia), Potaissa (Turda), Drobeta (Drobeta Turnu Severin), Napoca (Cluj) etc., se pastreaza in importante institutii muzeale ale tarii (cea mai cuprinzatoare colectie se afla in Muzeul Civilizatiei Dacice si Romane din Deva si la Muzeul National al Unirii din Alba Iulia).

Fara a intra in detalii strict tehnice, este de amintit faptul ca statuile feminine drapate – avindu-se in vedere ca monumentul funerar, ce va fi analizat in continuare, face parte din aceasta categorie – se incadreaza in mai multe tipuri, dupa modul de dispunere al vesmintului, in felul urmator:

a-b. La grande Ercolanese (de dimensiuni mari) si La piccol