Marius MIRCU

M-am nascut reporter

Vol. I si II, Editia a II-a revazuta,

completata, Editura Glob-Papyrus,

Tel-Aviv, 1998, 975 p., f.p.

In aproape o mie de pagini, un batrin gazetar isi povesteste viata. Dupa ce ajungi la capatul celor doua volume de memorii (care, lucru ciudat, au paginile numerotate unul in prelungirea celuilalt: volumul I se intrerupe in mijlocul unei fraze, care se continua... in alta carte!), ai vaga senzatie ca ai citit scenariul unui serial de vreo mie de episoade. Un soi de poveste americaneasca, when Indiana Jones met Clark Kent – fiindca si Superman, in timpul liber, era ziarist. Marius Mircu are o astfel de biografie „supraamericana“ (cum zicea alt reporter de senzatie, F. Brunea-Fox), cu toate ingredientele unei povesti captivante. M-am nascut reporter ar putea fi o carte recomandabila tinerilor care vor sa se faca ziaristi: e exact mitul vietii à bout de soufle, in efervescenta cotidiana si cu aventura la fiecare pas.

E insa si adevarata povestea lui Marius Mircu? Ne-o spune chiar el, cu zimbet de pocaita marturisire: „Crezi ca eu mai stiu ce e al meu si ce nu e, ce e adevarat si ce nu e, din tot ce zic?“ (p. 31). Asadar, nu-s memorii obiective (cum ar trebui, la publicistul care se vrea Marius Mircu), sint romanturi de globetrotter si seducatoare amintiri din epoca presei dintre razboaie. E povestea unui june miop din Bacau, debutind la o gazeta bucuresteana cu un reportaj pe jumatate inventat, apoi abandonind studiile de medicina de la Paris, ca sa mearga pe jos prin Elvetia si Germania si sa trimita corespondente la Ziarul Stiintelor si Calatoriilor. E basmul primului articol pentru copii, care descria statuia lui D. Peter, inventatorul ciocolatei cu lapte. E marele jurnal de calatorie prin Expozitia Universala de la Paris, apoi zborul cu aeropostala pe naucitoarea ruta Toulouse-Dakar-N