Vorbind la telefon cu un prieten din Éire dupa referendumul in care populatia a votat, printre altele, impotriva extinderii Uniunii Europene catre Est, cu tarile foste comuniste, l-am intrebat direct ce au impotriva noastra. De ce nu ne vor? Si as fi vrut sa va spun, ca intr-un film cu mafioti: It’s nothing personal, it’s just business. Si partial asa si este. Pentru ca includerea unor tari care au inca destule de rezolvat sub aspect economic in Uniune ridica o serie de probleme dintre care cele mai cunoscute maselor, cele mai „tangibile“ si imediate fiind:

- o diminuare a fondurilor primite de la UE, iar pentru tarile care primesc mai multi bani pentru dezvoltare decit contribuie la fondul comun inseamna nu numai o diminuare a cotei pe care o primesc, dar si o presiune pentru a contribui ele insele mai substantial la punga europeana din care trebuie dat la noii veniti. Paradoxal, lipsa de ajutoare pentru dezvoltarea economiei in tarile nou venite ar duce, inevitabil, la o alta problema care constituie una din temeri:

- emigrantii economici, concurenta miinii de lucru ieftine, incurajarea economiei la negru si a cistigurilor neimpozitate, totul cumulat cu dorinta de stabilire a unora dintre acesti emigranti.

Pe linga aceste aspecte, fiecare tara are problemele ei specifice, intre care cele mai vizibile depind mult de economia tarii respective, de necesitatile sau de surplusul de forta de munca in raport cu oferta locurilor de munca etc. si subliniez aspectul economic intrucit cele legate de politica, legislatie si altele sint rezolvate pe alta cale si, in general, la un alt nivel. Si nu sint percepute direct de populatia celorlalte tari membre.

In Republica Irlanda, la ora actuala, problemele de pe primul plan si cauzele care au dus la respingerea tratatului de la Nisa nu au decit o legatura marginala cu tarile din Rasarit, imi spune am