Avanpremiera spectacolului Hamlet pus in scena de Vlad Mugur la Teatrul National din Cluj s-a produs in cea mai lunga zi a anului, 22 iunie. Premiera va avea loc la inceputul stagiunii din aceasta toamna. Dar pina atunci, evenimentul-avertisment este atit de presant, incit nu se lasa consolat cu o notita publicitara, ci pretinde macar o „cronica-aperitiv“, lucru pe care incerc sa-l „construiesc“.
Fiind vorba de un spectacol-„test“, directorul Teatrului National, profesorul Ion Vartic, regizorul Vlad Mugur, impreuna cu intreaga echipa de lucru si organizatori au optat pentru o reprezentatie „de familie“, cu alte cuvinte, au dorit sa verifice daca „la nave va“, daca „vasul“ e apt sa pluteasca pe tulburatele „ape“-scinduri ale scenei/scenelor.
Hamlet provoaca indeobste o grea gestatie in „pintecele“ mintii realizatorilor, chiar maturi si autorizati. Nu altfel s-au petrecut lucrurile acum, in directia scenica a lui Vlad Mugur, fost director al Teatrului clujean, caruia i-a lasat, inainte de plecarea in exil, drept consecinta a Tezelor din iulie 1971, un splendid cadou: montarea piesei Caligula de Camus. Dupa aceasta referinta, scena clujeana n-avea sa mai intilneasca aceeasi forta unificatoare, nici aceeasi electrizanta pasiune a actului teatral. Au existat treziri si tresariri, marcante eseuri ale lui Mihai Maniutiu, spectacole vii si puternice montate intre ’89-’91 de Victor Ioan Frunza (Iasii in carnaval si Marat-Sade), dar n-a fost printre noi Vlad Mugur. Desigur, el este personalitatea teatrala a anului 2000, premiat de UNITER pentru intreaga activitate, a lucrat memorabil la „Odeon“ si a lasat o amintire de nesters Teatrului Maghiar de Stat din Cluj (Scaunele de Ionesco si Livada cu visini de Cehov). Dar la Teatrul National Cluj „nu mai pusese piciorul“.
Avea, asadar, temei pentru o dubla angoasa: revenirea dupa trei decenii si Haml
