Profesorul Constantin Virgil Negoiţă trăieşte de aproape douăzeci de ani la New York, unde predă matematici superioare la prestigioasa universitate Hunter College din Upper East Side. În Statele Unite a început să scrie proză. Pullback (1986), Cybernetic Conspiracy (1988), Connections (1990), Implications (1994), Fuzzy Sets (2000), cele cinci romane pe care le-a publicat pînă acum sînt în engleză, opţiune ce reduce potenţialul public românesc, dar care deschide posibilităţi asociative de altă natură. Adoptînd topica şi stilul limbii engleze, dar pe un fond creativ ce vine din altă parte, atît lingvistic, cît şi tematic, Negoiţă intră automat într-un regim de expresie interstiţial, cu graniţe literare elastice. (C.N.)

Domnule Negoiţă, aş începe această discuţie, întrebîndu-vă cu ce personaj din romanele dv. vă identificaţi.

Mă gîndesc la John Philliponus, un personaj dintr-o carte numită Cybernetic Conspiracy, un filosof care, în timpul lui Iustinian în Bizanţ, l-a negat prima oară pe Aristotel. Tot ce fac eu în domeniul logicii fuzzy este o negare a logicii aristotelice. Cred că, practic, l-am construit pe acest John Philliponus cu un ochi spre propria mea persoană.

Să vorbim acum despre biografia literară a personajului real, matematicianul Constantin Virgil Negoiţă.Cum aţi ajuns să scrieţi?

Eu scriu de multă vreme, dar nu literatură, ci monografii despre logicile cu mai multe valori, adică logicile de tip fuzzy. La un moment dat, audienţa mea fiind limitată la cei o sută de studenţi pe an şi la cei circa zece mii de cercetători pe care îi întîlnesc la congrese, am dorit să mă pot adresa şi altor categorii de public, prin alt mod de a comunica, diferit de cel făcut cu colegii mei de cercetare. Aşa mi-a venit o idee - să încerc să spun povestea cercetării mele. Noi, matematicienii, cînd scrie