Am ajuns s-o trăim şi pe asta: să-l auzim pe Ion Iliescu revoltându-se că România e considerată ca aparţinând sud-estului Europei! Brusc, omul de la Cotroceni nu mai doreşte să fie preşedintele unei ţări din Balcani, optând pentru avantajele afilierii la Europa Centrală! Nu pot decât să mă bucur! Probabil că astăzi altul ar fi fost destinul României şi alta consistenţa buzunarului românilor dacă n-am fi pierdut zece ani în bâjbâială, prostie, iresponsibilitate şi rea-credinţă comunistoidă!
Ca mai întotdeauna, mintea preşedintelui a venit la loc atunci când nu se mai găseşte nimeni să-l creadă. Un grup de intelectuali au scris, începând cu 1990-1991, despre importanţa aderării României la "formaţiunea Vişegrad". însă pe atunci prezidentul era prea ocupat să se racordeze la Moscova şi să se războiască, la Târgu-Mureş, cu ungurii! Se pare că aerul tare al munţilor elvetici a produs acum oareşcari mutaţii în releele instalate în mintea d-lui Iliescu încă de pe vremea când împărţea camera de cămin studenţesc cu actualul preşedinte chinez!
E bine şi aşa, dacă în mod natural nu se poate! Dacă ne e dat să-l reînviem pe Svejk, cel puţin s-o facem cu graţie şi să scoatem din această comedie neagră un folos cât mai mare. Măcar acum, când s-a dat semnalul de sus, poate că dl. Eugen Simion, preşedintele Academiei Române, va renunţa la poziţia aulic-dispreţuitoare faţă de echipa de intelectuali din Timişoara care de ani de zile încearcă să probeze apartenenţa României şi la tradiţia culturală, politică şi civilizaţională a Europei Centrale. Sub conducerea Adrianei Babeţi şi a lui Cornel Ungureanu, grupul de cercetare "A Treia Europă" a făcut pentru demonstrarea europenităţii României mai mult decât toate institutele dolofane din subordinea Academiei! Cum destule dintre ele se ocupă de "sud-estul" european, abhorat azi cu vigoare de către dl. Iliescu, nu le văd u
