Editura Minerva, în structurile ei de acum doi ani, a întemeiat o nouă colecţie de ediţii critice intitulată chiar "Clasicii români Minerva". Colecţia aceasta e mai laxă în compartimentele aparatului critic. Lipsesc variantele, identificarea genezei fiecărei scrieri, tot aparatul critic rezumîndu-se la compartimentul receptarea critică a operei. Prin structură, această colecţie, ireproşabilă sub raport filologic, aduce aminte de vestita colecţie franceză Pleiade (minus înfăţişarea ei grafică). De obicei, se reiau în această nouă colecţie texte din ediţii anterioare, apărute tot la Editura Minerva, care beneficiaseră de întreg aparatul critic necesar. Cred că e bine că s-a procedat astfel pentru că noile generaţii de studioşi nu au, în biblioteca lor, ediţii critice bune din opera clasicilor literaturii române şi această nouă colecţie, remaniată, le suplineşte lipsa. Au apărut, pînă acum, în această nouă colecţie a Editurii Minerva, ediţii critice din opera lui N. Filimon, Slavici, Caragiale, Anton Holban şi alţii, programul colecţiei fiind amplu şi bine gîndit. Să adaug faptul, pe lîngă argumentele de utilitate amintite, că noua colecţie va îngădui reintroducerea în text a pasajelor eliminate de cenzura comunistă în trecutele decenii.

Anton Holban a fost un prozator considerat din speţa celor care au practicat literatura de tipul autenticităţii sau, cu un termen propus în epocă de Petru Comarnescu, a experienţialismului din familia cărora făceau, cum se ştie, parte Camil Petrescu, Mircea Eliade, Sebastian, C. Fîntâneru, M. Blecher, Petru Manoliu, H. Bonciu etc. Romanele lui Holban specifice acestui gen prozaistic (Jocurile Daniei, O moarte care nu dovedeşte nimic, Ioana) au fost programate în primul volum al acestei ediţii (care reia, am uitat să spun, textele din buna ediţie Holban îngrijită de d-na Elena Beram). Acum, la sfîrşitul anului 2000, a apărut