Moartea lenta a eternitatii. Cartea de imobil a Romaniei e intr-o situatie mai mult decat incurcata. Lipsesc pagini, se repeta nume, se amesteca mortii cu viii, mai ceva ca in listele de alegatori. Poate ca recensamantul care va avea loc anul viitor va lamuri totusi cel mai mare mister demografic car...

Moartea lenta a eternitatii

Cartea de imobil a Romaniei e intr-o situatie mai mult decat incurcata. Lipsesc pagini, se repeta nume, se amesteca mortii cu viii, mai ceva ca in listele de alegatori. Poate ca recensamantul care va avea loc anul viitor va lamuri totusi cel mai mare mister demografic care, altminteri, nu framanta pe nimeni: unde dispare populatia rurala din Romania? Valuri succesive de migratie au inundat strazile marilor orase. Prin anii 50, taranii au fost carnea de tun a industrializarii socialiste si a productiei cincinale, iar prin anii 70 au fost asezati la temelia marilor ctitorii. Dupa revolutie, fortati de saracie, multi tarani si-au vandut pamanturile, si casele lor s-au transformat in resedintele de vacanta ale stabilor din capitalele de judet.

Cine bate drumurile tarii poate sa simta fizic linistea ca o lespede asternuta peste multe sate. Pentru ca satul romanesc a devenit, de la o vreme, obiect de arhiva. Pe dealurile Buzaului, in satul Grabicina de Sus, au mai ramas sa-si duca putinele zile pe care le mai au de trait doar Safta si Hristea Popescu. Satul a fost abandonat dupa 1989, cand tot mai multi dintre sateni s-au tras in noul sat de peste deal sau la oras. Cei doi Popesti n-au prea multe de aparat. Gospodaria lor e formata dintr-o casa darapanata, un caine si cateva oi. Din cand in cand, preotul din satul alaturat, Golu Grabicina, vine si deschide biserica pentru a asculta spovedania celor doi enoriasi. Prea multe nu au de spus. Nimic sa-i ispiteasca, nimic sa-i impinga la pacat. Curentul electric este intrerupt, ba