Vlad Zamfirescu"Profesia actorului e limba tarii in care a crescut". Are un aer de pusti in vacanta: pantaloni scurti, sandale, bucle rebele ce-i incadreaza obrazul adolescentin. Zambetul usor strengaresc face casa buna cu ochii - culoarea marii. "Sunt albastri-verzui, culoare mostenita de la bunica...
Vlad Zamfirescu"Profesia actorului e limba tarii in care a crescut"
Are un aer de pusti in vacanta: pantaloni scurti, sandale, bucle rebele ce-i incadreaza obrazul adolescentin. Zambetul usor strengaresc face casa buna cu ochii - culoarea marii. "Sunt albastri-verzui, culoare mostenita de la bunica din Targu-Mures. O fiinta extraordinara, pe ea o iubesc cel mai mult pe lumea asta, ea m-a crescut", tine sa sublinieze, copilareste, Vladut. Incerc sa-i gasesc trasaturi comune cu tatal lui, cunoscutul actor Florin Zamfirescu. Nu prea le aflu; poate doar sprancenele stufoase, barbatesti, si talentul cu care amandoi reusesc sa contureze din cateva tuse energice, esenta unui personaj. Si ce personaje pasionante i-a fost dat sa interpreteze, inca din studentie! Era doar in anul Ii, la clasa Ion Cojar, cand Catalina Buzoianu i l-a incredintat pe Frederick, adolescentul razvratit impotriva tuturor, din capodopera lui Strindberg, "Pelicanul".
- Valeria Seciu era mama mea din piesa, iar sora - o colega de facultate, Oana Tudor. Noi, debutantii, ne temeam pentru aceasta prima iesire pe scena unui teatru profesionist. Dar cred ca mai tare decat noi "copiii", era speriata d-na Seciu, pentru ca spectacolul se juca la teatrul "Levant", condus de ea. La inceput, marea actrita ne privea cu oarece teama, dar cand a vazut ca suntem foarte seriosi si receptivi s-a imprietenit cu noi.
- Iar rezultatul a fost magnific. Pentru acel rol ai primit premiul Uniter-ului de debut, in 1995. A avut mana buna Catalina Buzoianu. Ai mai lucrat cu ea dupa ce ai intrat la B
