Amintiri din alte lumi. Mosul din Ardeal. Imi e tare drag sa aduc vorba despre "Mosul". Asa ii spuneam bunicului din partea mamei. Era dintr-un sat transilvan din preajma Sibiului. L-am cunoscut cand era la o varsta destul de inaintata, eu fiind cel mai mic dintre nepoti. Imi placea sa merg cu el pe c...
Amintiri din alte lumi
Mosul din Ardeal
Imi e tare drag sa aduc vorba despre "Mosul". Asa ii spuneam bunicului din partea mamei. Era dintr-un sat transilvan din preajma Sibiului. L-am cunoscut cand era la o varsta destul de inaintata, eu fiind cel mai mic dintre nepoti. Imi placea sa merg cu el pe camp, mai ales toamna, la pazitul viei. Nu este nevoie sa mai descriu cat de frumoase erau acele locuri, daca voi aminti ca izvorului din apropiere oamenii din doua sate ii spuneau "Fantana din lunca cea frumoasa".
In prezenta mosului, era imposibil sa ma plictisesc. Ascultam mereu cu mult interes povesti din tineretea lui. De-abia mai tarziu mi-am dat seama ca unele erau adevarate. "De ce, mosule, oamenii ii spun viei noastre Pamantul sasului?", intrebam. Raspunsul mi s-a intiparit in minte ca o poveste. Traise, candva, prin locul acela, un baiat sarac. Cand a implinit 11 ani, parintii l-au tocmit sluga la un sas bogat care nu avea copii. A fost cuminte, ascultator, dar mai ales harnic. Atat de mult l-a indragit stapanul, incat, pe la 17 ani, a vrut sa-l infieze. Parintii copilului nici n-au vrut sa auda de asa ceva. Ca sa-l tina cat mai mult in gospodarie pe langa el, sasul i-a promis ca, atunci cand se va insura, il va inzestra cu doua iugare de pamant (circa 1 ha). La 24 de ani s-a insurat. Sasul s-a tinut de cuvant. L-a luat pe tanarul insuratel la oras sa-i puna pamantul promis pe nume si au pornit formele de donatie la un notar. Peste o saptamana, trebuia ridicat actul de proprietate. Cand s-au dus sa-l ridice, notarul i-a anuntat ca
