Monumentul uitarii din inima CapitaleiBiserica Bucur Ciobanu- Visam, trufas, la o "Catedrala a neamului", in vreme ce. bisericile istorice din Romania se prabusesc sub indiferenta.. Fara trecut, prezentul nu face doua parale -. Drumul pana la Biserica "Bucur Ciobanu" pare mai complicat ca o funie in sa...

Monumentul uitarii din inima CapitaleiBiserica Bucur Ciobanu- Visam, trufas, la o "Catedrala a neamului", in vreme ce

bisericile istorice din Romania se prabusesc sub indiferenta.

Fara trecut, prezentul nu face doua parale -

Drumul pana la Biserica "Bucur Ciobanu" pare mai complicat ca o funie in sac. Dupa ce-o iei pe Cantemir si faci stanga spre podul Marasesti, trebuie sa intrebi in mai multe randuri si, eventual, sa te intorci din drum, pentru ca - in sfarsit - sa descoperi printre matahalele de beton din zona cupola tuguiata a celei mai vechi biserici din Bucuresti. Privind-o, ramai tintuit locului. In tot Bucurestiul nu ai sa gasesti o biserica mai frumoasa. Mica, dar nu lipsita de monumentalitate, inaltata pe culmea unui deal abrupt, ca spinarea unui calugar in rugaciune, cu pridvor taranesc in fata si potop de trandafiri jur imprejur, iti vine sa o decupezi cu tot cu gradina si sa o iei acasa. Biserica taraneasca. Simpla si saraca. Dinspre strada, zidul inalt de caramida sta plesnit in mai multe locuri. In dreptul scarilor povarnite ce duc in varf, un grilaj de fier ruginit cu un lacat cat toate zilele si, deasupra, o placuta de lemn, cu scrisul aproape sters, te avertizeaza ca ai in fata prima biserica ridicata in Bucuresti.

Indiferenti, oamenii trec grabiti pe strada. Nici macar nu se inchina. Cu greu aflu, intreband ici-colo, ca biserica e deschisa doar vineri la pranz, duminica si in sarbatorile cele mari; ca parintele e batran si sarac. Nici telefon nu are. Revin, deci, potrivind ziua cuvenita si urc gafait scarile.