Mircea Muntenescu este un om baroc. Dinamic in spatiu si in conversatie. Vorbirea ii este arborescenta, o aglomerare de impresii si idei ce se cer imperios si rapid comunicate determina un ritm impresionant al frazelor, uneori neterminate. Non-finitul de care se simte atras artistul in procesul de creatie este transferat si in utilizarea limbajului articulat.

Opera i se alcatuieste prin „foraje“ la mare adincime si extensie pe orizontala. Se construieste in etape si serii tematice. Rigoarea si impulsul se intilnesc fara a se neutraliza reciproc. Mircea Muntenescu este un autor viu, necantonat intr-un singur limbaj sau tehnica. Cunoscut si recunoscut ca grafician, designer de carte, se exprima de la un timp si in zona obiectuala, ba chiar si ca pictor, cu un amestec de prudenta si raspuns la tentatia culorii asternute cu pensula gestual-structurant si senzitiv.

Expozitia deschisa la inceputul lui iulie in Sala Ronda a Galeriei Etaj 3/4 nu este o retrospectiva, dar coboara in timp, la originea unor repere tematice prezentate in aceasta personala, pina in anii ’70. Precizarile de pe invitatie sugereaza publicului trasee de receptare: „opinca, carte-piatra, fier-smoala-lemn, film in padure, modelul, lemn in apa“. Conceptia expunerii este semnata de autor impreuna cu Mihai Oroveanu (acesta din urma reprezentind si institutia-gazda: Oficiul National pentru Documentare si Expozitii de Arta). Pentru orice expozitie, Sala Ronda constituie un adevarat test de organizare spatiala a discursului artistic. In cazul de fata, el a fost in general bine trecut, in sensul ca vizitatorul primeste semnale atit din zona parietala, cit si din intreg cuprinsul salii. Se creeaza chiar o senzatie de aglomerare, neamendabila daca se face o trimitere la atelierul artistului – un spatiu sufocant de mic din pricina saturatiei de lucrari si obiecte care il populeaza.

@N_