Nu, nu este adevarat ca dl Razvan Theodorescu, ministrul Culturii si Cultelor, ar purta vina aberatiilor persistente din sistemul cinematografic autohton, cu agravari extreme in ultima jumatate de an si in stare de exultanta publica in ultimele saptamini. Inca din preliminariile campaniei electorale de anul trecut, actualul ministru are meritul de a se fi afisat premonitoriu in mediile cineaste – supunindu-se implicit unui vot in cunostinta de cauza – in compania fostului nomenklaturist Mihnea Gheorghiu. O Casandra ca sus-semnatul a putut scrie cu acel prilej: „Un candidat pedeserist, Razvan Theodorescu, a fost adus preelectoral in incinta UCIN, la una dintre frecventele ceremonii megalomane cu oratii stereotipe, ca sa sporeasca si el, in stilu-i gongoric, afin cu «epopeea cinematografica nationala», antologia de perle…“, „pentru longevitatea sistemului falimentar“ (Romania literara, XXXIII, nr. 47 din 29 noiembrie 2000). Acad. R. Th. n-a facut nici un secret din planurile restauratiei politicianiste, ba le-a divulgat cu o promptitudine si o nonsalanta fara egal. Imediat dupa previzibila victorie in alegeri, inainte de reconfigurarea ministerului – pentru care si-a adjudecat suplimentar departamentul Cultelor si Cinematografia – a anuntat cinstit a doua desfiintare a Oficiului National al Cinematografiei, dupa cea impusa de regimul ocupatiei straine in 1948, si a dispus concomitent reinstituirea funestului Centru National de resort.

Iar la aceasta emanatie resuscitata a mineriadei filmice din februarie 1990, a facut publica pe loc ridicarea la rang de presedinte a vicepresedintelui primului CNC, fostul secretar PCR din organigrama de bransa ceausista, Decebal Mitulescu (Adevarul, nr. 3278 din 24 decembrie 2000). Fara intoarcere se prefigura calea nevinovatului ministeriabil si prin postul cumulat de rector al Universitatii megatrustului Mediapro, tocmai