Miscarile pasoptiste au avut semnificatii indiscutabile in procesul modernizarii Europei si in cea dintii definire a identitatilor nationale. Notiunea de Peuple a facut parte din limbajul politic al epocii, impactul ei considerabil datorindu-se militantilor politici ai Parisului revolutionar. Faptul ca fusese pentru scurta vreme vehiculata de toate intelligentiile europene nu inseamna ca si sensul atribuit notiunii de Peuple de catre creatorii ei a facut cariera dincolo de frontierele Frantei. Daca analizam notiuni precum Volk, Narod, Nep, Popor – devenite concepte-cheie in formularea ideii de identitate pentru alte entitati decit cea franceza –, vom vedea ca ele contin conotatii care nu permit accesul la mesajul de baza al notiunii de Peuple. Istoricii occidentali sint incredintati ca notiunile de Volk si Nation au un grad inalt de abstractie, ceea ce nu impiedica folosirea lor in mod facil pentru definirea generala a popoarelor, natiunilor sau a maselor concrete.

Reinhart Koselleck a observat ca influenta Marii Revolutii de la 1789 a produs doar transferul unor notiuni precum Peuple si Nation in vocabularul politic german, fara ca aceasta sa insemne o evolutie politica asemanatoare cu cea franceza; cu atit mai putin o intelegere similara a conceptelor care definesc identitatea. In cazul german a fost vorba de o noua identitate la inceputul secolului al XIX-lea, prin urmare, de dezvoltarea unei orientari dominate prin intermediul cuplului conceptual Volk-Nation. Criza identitara germana atrasese afirmarea unei „constelatii specifice“. Cu citeva exceptii notabile, conceptele franceze le Peuple si la Nation au cunoscut evolutii semantice opuse cuplului german Volk-Nation (Cf. si R. Koselleck, Volk-Nation in Geschichtliche Grundbegriffe. Historisches Lexikon zur Politisch-Sozialen Sprache in Deutschland, Band 7, Herausgegeben von Otto Brunner, Werner Conze