N-au trecut nici trei săptămâni de când evocam impresiile unui prieten ce încă lucrează la Ministerul Educaţiei. Îi reproduceam atunci cuvintele amare ce descriau noul profil al funcţionarului aciuit în posturile decizionale ale acestei atât de importante instituţii: el spunea, cu amărăciune, că tipul uman dominant este unul caracterizat de răutate şi rea-credinţă duse la absurd. Nu credeam, însă, că voi avea o atât de rapidă confirmare a stilului de guvernare de la Ministerului Educaţiei Naţionale.
Chiar aşa: Ministerul Educaţiei Naţionale. Cu accentul, fireşte, pe ultimul cuvânt, pentru a dovedi ce fel de activitate se desfăşoară acolo. O educaţia atât de "naţională" că nu-i mai vezi adâncile rădăcini de conservatorism şi de incompetenţă. Scandalurile în serie legate de concursurile de capacitate şi bacalaureat, notele "flotante" ale unor elevi cu părinţi capabili să mute şi munţii, darmite să transforme un amărât de 6 într-un viril 9 sunt doar cele mai recente dintr-o lungă listă ce vorbeşte despre ruşinea naţională (de data aceasta cuvântul e bine plasat!) în care se zbate învăţâmântul României.
Cauzele sunt, cum se spune, complexe. Dar ele pot fi reduse la una singură: şi anume, la felul în care noua clasă a ţoapelor şi mojicilor ajunşi în funcţii înalte înţeleg să gândească viitorul ţării. Stând cu ochii-n patru să nu-i prindă caraula în timp ce se înfruptă din resturile de măduvă ale stârvului sleit al ţării, e limpede că tagma aceasta de vampiri veseli n-are nici timp, nici chef de "gândire prospectivă". Prospectiv gândesc maximum pentru ei şi familiile lor! În rest, praful şi pulberea să se aleagă de "ţărişoara" pe care, altminteri, o căinează ori de câte ori au prilejul. Că profesorii sunt plătiţi mizerabil, că a fi dascăl a ajuns astăzi o vorbă de ocară (mai ceva decât aceea de hingher sau de mardeiaş) ţine de tragedia acestei ţări cu a
