Tzara mea

Apare, cu dificultăţi, dacă ne luăm după faptul că numerele sînt din ce în ce mai des triple, revista tinerilor scriitori basarabeni Contrafort. Din numărul, fireşte!, triplu de pe martie-iunie, reţinem, mai întîi, o anchetă: Cultură şi civilizaţie în România sfîrşitului de secol XX. Întrebările nu sînt deloc simple. Una se referă la caracterul educativ pentru românii însişi al culturii naţionale. A doua: poartă oare cultura noastră de după 1989 valorile democraţiei, europenităţii şi umanismului? Cel mai interesant răspuns îl dă dl Sorin Antohi. După părerea sa, nu există o cultură română, ci mai multe, "interactive, inegale, eterogene, adesea polare şi angajate în conflicte ireductibile". După 1989, s-a ieşit din "închiderea metafizică a naţional-comunismului" şi s-au produs "discursuri (post)moderne pe teme care înainte fuseseră aproape integral confiscate de giganticul aparat al limbii de lemn." Această schimbare n-a rămas fără reacţii. Exemplul manualelor alternative de istorie, respinse de "o clasă politică ignară" şi de o intelectualitate plecată la "vînătoare de vrăjitoare" şi iubitoare de autodafeuri, este primul care-i vine în minte (şi pe drept cuvînt!) d-lui Antohi. D-sa evocă şi scandalul din jurul lui Eminescu şi consideră că lipseşte încă la noi "o piaţă a ideilor" adevărată şi eficace. Societatea românească a devenit o pradă uşoară pentru populiştii de toate speţele. "Elita culturală veritabilă, conchide în mod foarte dur dl Antohi, extrem minoritară, este alienată în raport cu societatea din care provine şi pe care ar trebui s-o ajute să se orienteze." Cronicarul se desparte de tranşanţa unei atari încheieri. Dl Antohi are dreptate în multe privinţe, dar Cronicarul crede că deruta intelectuală nu este, din fericire, nici pe departe atît de gravă cum arată autorul răspunsului la anchetă. Există voci şi instituţii culturale, public