E vorba de Premiul Camões, desigur, de Nobel-ul lumii portugheze, de super-distincţia lusitană cea mai rîvnită în lumea literară!
Aproape s-a hotărît în ziua de 10 iulie, preşedintele juriului va anunţa că laureatul anului 2001 este Eugénio de Andrade, poate cel mai mare poet portughez în viaţă.
Scriu această frază pe 30 iunie 2001, cu convingerea că cele zece zile de pînă la sărbătorescul anunţ nu rezervă surprize. Eugénio de Andrade va cîştiga în acest an Premiul Camões.
Cei care citesc rîndurile de mai sus pot rămînea surprinşi: cum e oare posibil ca autorităţile portugheze să renunţe cu bună ştiinţă la suspens-ul ce întovărăşeşte, obligatoriu, asemenea evenimente mediatice? Cum e posibil să se cunoască deja învingătorul cu o lună înainte? Uite că în Portugalia e posibil! Cunoscutul adagiu "Ca la noi, la nimenea" se umple, în cazul acestei ţări, de substanţă benefică şi singularizează în mod pozitiv, Portugalia. Raţiunea rămîne extrem de simplă: în aprecierea tuturor oamenilor de cultură, Eugénio de Andrade înseamnă, la ora actuală, singurul dintre marii scriitori portughezi care încă n-a primit Camões. Prin urmare...
Mentalitatea denotă un sentiment al democraţiei absolut înduioşător. Cînd ne gîndim la lovitura de măciucă neaşteptată, marcată de atribuirea majorităţii premiilor literare internaţionale, începînd cu Nobel-ul, cînd ne gîndim că cele mai importante distincţii se acordă în urma unor tratative de culise pe criterii financiare şi politice, atunci modul transparent şi onest în care marea valoare portugheză ajunge în frunte - parcă de la sine! - are de ce să ne mire.
Să precizăm că acest echivalent al Premiului Cervantes spaniol se acordă anual unui mare scriitor de limbă portugheză, indiferent de ţara unde el scrie. Din cei doisprezece laureaţi de pînă acum, doar cinci au fost portughezi - restul, brazilieni, ango
