"Nevăzutul" Bănulescu
Micile volume monografice apărute în această colecţie cuprind, pe lîngă monografia propriu-zisă, o serie de texte comentate din volumele autorului analizat şi cîteva fragmente critice. Autorul de care se ocupă Monica Spiridon este fără îndoială unul dintre cei mai interesanţi scriitori români ai acestui secol, nu şi foarte productiv însă, circumstanţă defavorizantă în cultura română atît de fascinată de monumental. Construcţiile în filigran ale lui Bănulescu, interpretate în fel şi chip, au fost artificial fixate, precizează autoarea monografiei, într-un cadru imobil de "sentenţii generalizante" cum ar fi "realismul folcloric", "caracterul mozaicat al operei", "fantasticul de coloratură mitologică"; Monica Spiridon observă şi obsesia criticii literare de a descoperi afinităţi cu "o serie nelimitată şi heteroclită de precursori".
"Prozele lui Ştefan Bănulescu nu sînt nici fantastice, nici mitologice, nici miraculoase", este de părere autoarea monografiei, care alege pentru a le caracteriza cuvîntul inefabil, preluat de la un personaj care "expune" principii estetice aparţinîndu-i fără îndoială autorului însuşi, într-o proză care poartă exact acest nume: Inefabilul (în cel mai pur spirit bănulescian, individul respectiv chiar ajunsese să fie poreclit de concetăţenii aparţinînd de aceeaşi "provincie de sud-est": Domnul Inefabil). Mai precis, interesul scriitorului s-ar îndrepta nu către ceea ce violează regulile concretului, ci spre "partea nevăzută a lucrurilor întîmplate", cu o formulare a aceluiaşi personaj.
Monica Spiridon propune o interpretare care pleacă de la ideea că repetiţia, succesiunea de instanţe repetitive avînd la bază un original prestigios reprezintă regula de constituire şi modul de a fi pentru lumea ficţională a lui Bănulescu, pentru personajele sale. Exemplele oferite (iubirea dintre Aram Telguran şi I
