Într-un volum care se citeşte cu sufletul la gură, cum se spune, Alexandr Korabliov, un tânăr scriitor, conferenţiar la Universitatea din Doneţk (Ucraina), a adunat cu migală, a transcris şi a comentat un număr impresionant de documente, articole, scrisori, pe controversata problemă a paternităţii romanului Pe Donul liniştit.
De mai bine de o jumătate de secol, disputa, care s-a purtat ba mocnit, ba ţâşnind la suprafaţă, a despărţit, asemenea unui fluviu, cum spune autorul, opinia publică - scriitori, critici, cititori - în două: de o parte susţinătorii, de cealaltă parte "denigratorii" lui Şolohov.
Pornind în căutarea adevărului, după desfiinţarea cenzurii politice, care pusese capăt oricăror discuţii privitoare la Mihail Şolohov şi la romanul pe care-l semna, A. Korabliov a urmărit pas cu pas meandrele disputei, citând obiectiv, riguros, argumente venite din ambele tabere.
Autorul menţionează că a folosit în scrierea cărţii "texte, documente, tălmăciri şi informaţie ezoterică".
Cât de convingătoare sunt "informaţiile ezoterice" îl lăsăm pe cititor să hotărască, după lectura volumului Apele tulburi ale "Donului liniştit", în curs de apariţie la Editura "Albatros". Aici publicăm câteva fragmente.
În 1927, cu prilejul împlinirii unui deceniu de la Revoluţia din Octombrie, autorul Torentului viu (A. Serafimovici, n.n.) a organizat la el acasă un mic chef amical, la care a invitat scriitori străini şi sovietici şi unde a ţinut un speech pentru mulţi memorabil, acesta fiind, se pare, şi motivul întâlnirii.
"E şi el din aceleaşi meleaguri cu mine. E tot de pe Don. E mai tânăr decât mine cu peste patruzeci de ani dar, trebuie să recunosc, e de o sută de ori mai talentat decât mine... Numele lui e încă necunoscut. Peste un an însă îl va cunoaşte întreaga Uniune Sovietică, iar peste doi-trei ani şi lumea toată... Din ian
