Polemicile si scandalurile care zguduie viata culturala romaneasca in toiul verii, in locul linistii relaxate a vacantei, pot fi privite in sine, in anecdotica lor si in semnificatiile lor imediate, dar si ca simptome ale unor fenomene cu mai larga relevanta, caracteristice perioadei pe care o traversam. Pe cel mai grav dintre ele imi propun sa-l descriu in continuare.

E din ce in ce mai limpede ca s-au acumulat in ultima vreme tensiuni in crestere in relatiile dintre lumea culturala si ministerul „de resort“.

Audienta cea mai mare – si cum altfel, la cita zarva s-a stirnit?! – au avut-o protestele legate de tentativa de eliminare a lui Lucian Pintilie de la conducerea Studioului de Creatie Cinematografica al Ministerului. E vorba – de fapt – despre doar o „batalie“ de pe un front mai larg: acela al preluarii controlului asupra productiei romanesti de film de catre grupuri dirijate de Sergiu Nicolaescu, autor in anii ’70-’80 al unei cohorte de pelicule de „consumism comunist“, care pe teme istorice, cu daci, Mihai Viteazul si alti voievozi, care cu comisari interbelici justitiari, inflexibili in fata ticaloasei lumi burgheze, demascate astfel cu minie proletara, care cu sefi de santier luminosi, eroi ai muncii socialiste. Gravissime sint rezultatele concursului organizat de Centrul National al Cinematografiei pentru finantarea unor noi productii. Juriul, prezidat de acelasi S. Nicolaescu, a scos in fata scenarii deja contestate de profesionistii din domeniu, ignorind in schimb altele care au macar argumente de autoritate. Intre ele, doua noi texte ale tandemului Razvan Radulescu-Cristi Puiu, afirmat recent cu Marfa si banii, filmul romanesc selectat intr-unul din programele complementare ale Festivalului de la Cannes din acest an, La Quinzaine des réalisateurs. In presa de saptamina trecuta, cei doi au protestat public. O facuse in prima instanta s