Judecînd după numărul de cărţi care i-au fost traduse în engleză (cel puţin zece pînă în momentul de faţă), Ivan Klima este un scriitor poate la fel de citit peste Ocean ca şi Milan Kundera. Cu cîteva zile în urmă, obosită de căldură şi umezeală, am luat de pe raftul bibliotecii un volum de povestiri intitulat Lovers for a Day, tradus şi probabil îngrijit (căci textele provin din mai multe antologii) de Gerald Turner. Nu sînt genul care se declară "transportat" de lectură, decît atunci, nu foarte des, cînd simt că minunea chiar se întîmplă (mai curînd cred că e nevoie de eforturi conştiente pentru ca noi să pătrundem în spaţiul unei cărţi). Dar citind, la întîmplare iniţial, una dintre povestiri, intitulată "Long-distance conversations" (Telefoane din străinătate), m-am trezit pur şi simplu din toropeala unei după-amieze de iulie. Întreaga povestire e concepută ca dialog, schimb de replici între doi îndrăgostiţi aflaţi la uriaşă distanţă unul de celălalt: ea la Praga, el într-un orăşel din Noua Zeelandă. Amîndoi căsătoriţi, amîndoi cu copii şi slujbe importante acasă. El vrea să lase totul pentru a fi alături de ea. Iar ea se teme că ar fi o imprudenţă cu nefaste consecinţe. El e căpitan de vapor, dispus să renunţe la cursele pe ocean pentru navigaţia în sus şi-n jos pe un rîuleţ în Cehia rurală. Ea e convinsă că o asemenea decizie e simplă nebunie. Pe cei doi nu-i despart doar oceane, continente şi cele zece sau douăsprezece ore diferenţă de fus orar. Îi desparte de fapt teama de necunoscutul viitorului, de incertitudinea iubirii în timp. Femeia e cea la care această teamă apare explicit, în vreme ce la bărbat necunoscutul e reprimat cu o încredere aproape ridicolă în moment, în iubire, în ceea ce-i aşteaptă împreună. Conversaţia e hilară total, mai ales cînd legătura telefonică e bruiată de diverse alte voci - cineva care fredonează o melodie, un fragment de