Prin traducerea romanului Belle du Seigneur - apărută într-o superbă prezentare grafică -, Irina Mavrodin aduce în spaţiul literar românesc o carte celebră în alte arii culturale, dar care, în mod curios şi de neînţeles, nu era până acum cunoscută la noi. Publicarea sa în versiune românească umple un gol, îmbogăţindu-ne patrimoniul cultural. Căci, odată început, romanul nu mai poate fi lăsat din mână. Ne surprinde, de la primele pagini, ne prinde în mrejele lecturii, ne învăluie în universul lui şi nu ne mai dă pace până ce nu vom fi reuşit să-i simţim întreaga savoare.

Cine este Albert Cohen şi de ce ne uimeşte el? Descoperit cu prilejul apariţiei romanului Solal, prin anii '30, de o elită intelectuală de cititori, iar după 1968 consacrat ca unul dintre marii romancieri ai secolului, Cohen se situează în centrul fenomenului creaţiei româneşti din Occident, ca descendent al marilor nume ale literaturii europene, a căror dorinţă de inovaţie o perpetuează. Solal este primul său mare roman, publicat înaintea celui de-al doilea război mondial. Îi urmează Mangeclous şi Les Valeureux, ambele capodopere ale genului comic, Le livre de ma mère (tradusă în româneşte în 1996, tot de Irina Mavrodin şi tot la editura EST) - o carte de confesiuni scrisă magistral -, şi, în 1968, Belle du Seigneur, pe bună dreptate numit de critici un monument al literaturii secolului al XX-lea.

Albert Cohen s-a născut în 1895, în Corfu, într-o familie de evrei, bunicul său fiind chiar preşedintele comunităţii evreieşti din insulă, aşa cum putem citi în amintirile sale, Carnets (Carnete). Corfu va fi pentru scriitor locul paradisului pe pământ, spre care imaginaţia lui neobosită se va întoarce mereu, de-a lungul tuturor creaţiilor sale.

Deşi obligată să se refugieze pe continent, familia va duce cu ea această lume magică, misterioasă, plină de savoare, populată cu figuri