Magul primi o altă invitaţie de a se înfăţişa lui Balac, trimisă printr-un serafim care îl găsi cu greutate. înhămă măgăriţa şi o porni la drum. Mă aşezai în faţa lui cu sabia în mînă şi strălucirea armei îi orbi astfel că măgăriţa o luă peste cîmp. Pentru prima dată de cînd îl slujea, Valaam o bătu cu cravaşa. Porni a doua oară şi iarăşi îl oprii eu între răzoarele viilor şi i-am făcut semn să stea. Măgăriţa mă văzu şi strînse piciorul magului către perete. Iar o lovi cu cîrja. La ultima încercare, măgăriţa îl zvîrli din şa şi se trînti la pămînt. Valaam se repezi asupra animalului şi îl bătu crunt. Plin de furie putu totuşi să recunoască sursa luminii, sabia mea ca o pară de foc. Eram eu în armură de arhanghel sărbătorească. Vorbii: "A venit vremea şi pentru tine să intri la ascultare şi căinţă. Teme-te de poruncile Celui de Sus, Valaam!" Magul însă încăpăţînat, o înţepa şi o certa pe măgăriţă în toate limbile. Iar aceasta gemea neputincioasă pînă ce, deoadată, se ridică şi-i vorbi cu glas omenesc, înspăimîntîndu-l: "De ce mă baţi, stăpîne? Nu ţi-am slujit eu ani de zile cu credincioşie? Te-am supărat eu vreodată? Ai avut de a te plînge de mine? De ce mă baţi?" Valaam îi răspunse: "Tu m-ai batjocorit şi m-ai făcut de rîsul lumii. De-aş fi avut un cuţit cu mine, te-aş fi junghiat pe loc." Măgăriţa răspunse: "Nu-s eu măgăriţa ta, pre care ai încălecat din tinereţile tale pînă în ziua de astăzi? Crezi tu că numai nesocotinţa mea a fost de vină?" Intervenii şi eu: "Ai bătut-o de trei ori. Eu te-am ferit de pierzanie. Noroc de înţelepciunea dobitocului acesta. Măgăriţa ta m-a văzut şi s-a înturnat ca să te scoată de la primejdie. Dacă n-o făcea, te-aş fi ucis pe tine, iar ea ar fi scăpat cu viaţă."

*

Balac auzind că vine Valaam, ieşi în întîmpinarea lui la Moav şi îi grăi: "Ţi-am trimis soli să te cheme. De ce n-ai venit la timp? Te-ai