Nu mi-a venit să cred că eruditul Răzvan Theodorescu scoate la concurs postul de director al Studioului de Film al Ministerului Culturii, postul lui Lucian Pintilie. Am aşteptat liniştit cîteva zile apariţia unei dezminţiri din partea academicianului ministru, închipuindu-mi că acesta a semnat ca primarul o hîrtie viclean vîrîtă în mapa cotidiană de vreun funcţionar montat de alţii. Spre stupoarea mea am aflat că ministrul Culturii nu numai că a ştiut ce semnează, dar ca să fie sigur că Lucian Pintilie nu va cîştiga concursul a luat decizia să restructureze Studioul, adică să-l desfiinţeze în actuala formulă, pentru a fi sigur că scapă de Pintilie din minister.

Nu voi înşirui aici meritele lui Lucian Pintilie ca director al acestui Studio de Film, ele sînt bine cunoscute şi n-au fost bifate de cine ştie ce bisericuţă critică autohtonă.

Dar luat cu Teleenciclopedia şi cu trecutul, poate că dl ministru istoric n-o fi apucat să se pună la curent cu toate acestea, dînd credit consilierilor săi într-ale filmului. Cine sînt aceşti consilieri? Sergiu Nicolaescu, Andrei Blaier şi Ecaterina Oproiu. Numitorul comun al acestora e o combinaţie de filme mincinoase istoric, cu mîinile lor curate, cu luminile şi umbrele lor, cu lungul lor drum spre Tipperary ori cu Mircea cel Mare, fiindcă Ceauşescu nu voia să audă de cel Bătrîn, funie în casa spînzuratului, şi de întîmplările lor entuziasmate în revista Cinema condusă de Ecaterina Oproiu.

Cei trei consilieri ai ministrului Culturii de azi ar fi putut fi la fel de bine consilierii Suzanei Gîdea, pe vremea lui Ceauşescu. Interzisul pe vremuri Lucian Pintiilie, căruia azi suficienţa lustruită a lui Răzvan Theodorescu se face a nu-i observa meritele ca regizor recunoscut în lumea largă a ajuns la mîna unei treimi, consilieri ai ministrului, care ar avea şi astăzi toate motivele să-şi pună cenuşă în cap pentr