(atît de aproape!) Pe firul timpului şi al numerelor de revistă, anii '80 oferă substanţa dilemelor acestei ediţii, prilejuindu-ne surpriza de a vedea transformate în fapt istoric date, evenimente şi personaje care par, totuşi, suspect de apropiate celor mai mulţi dintre noi - atît de apropiate încît rememorarea se împleteşte, mai puternic ca altădată, cu nostalgia. Şi, inevitabil, întrebarea: cîtă nostalgie poate aduce, în cazul românesc, cel mai negru (rece, întunecat şi ipocrit) deceniu autohton al istoriei recente? Şi, imparabil, răspunsul: aduce multă nostalgie, pentru că natura umană este fermecătoare tocmai fiind paradoxală: eram (mai) tineri. Închiderea ţării între deloc metaforice ziduri de cetate medievală, coada la alimente, cartela de pîine, două ore de program tv., cursa nebunească pentru lichidarea datoriei externe a ţării, cursa criminală pentru sporul demografic prin orice mijloace al "naţiunii socialiste", datoria de a "aduce la cunoştinţă" orice relaţii cu străinii şi orice tastă a maşinii de scris, plenare şi congrese, protestul studenţilor din Iaşi şi al muncitorilor din Braşov, participarea la Olimpiada americană

din 1984, inaugurarea Canalului Dunăre-Marea Neagră şi a lucrărilor la Casa Republicii, Cupa Campionilor adusă la Bucureşti de către Steaua, fuga din ţară a Nadiei Comăneci şi a atîtor altora - dar şi eterna prezenţă a Conducătorului, din ce în ce mai bătrîn şi mai ubicuu ... Cîte şi cîte subiecte comentate liber dar mai ales în şoaptă într-o societate pe cale de a se uita pe sine! Şi anii '80 în lume: din răzvrătita Polonie în prea contaminatul Cernobîl al unei (încă) Uniuni Sovietice în restructurare şi în America navetei spaţiale, a primului diagnostic de SIDA şi a noului orgoliu post-Vietnam al erei Reagan - o Americă în care J.R. Ewing cade împuşcat cu mai mult dramatism decît John Lennon sau (în Suedia) Olof Palme la un