"Mihaela Lateş e numele de fată, dar Grosu de familie. Sînt manichiuristă-pedichiuristă şi coafeză de 35 de ani. Aici, pe Secuilor. Am fost de toate înainte, fiindcă am venit din Tecuci şi ştiţi că Ceauşescu nu te primea în Bucureşti. Noroc ca femeie de serviciu pe la blocuri cunoşti lumea, ţi se lărgeşte orizontul şi aşa m-am luat cu preşedintele de bloc de la M 14 din Balta Albă, Gravei îl chema, să-i dea Dumnezeu Rai, că bine mi-a făcut. A murit acum vreo patru ani, a dat de o nevastă care l-a băgat în pămînt... ajuta lume nevoiaşă, dădea de mîncare fetelor singure, îi plăceau femeile, prima nevastă îi murise. Mie mi-a făcut buletin şi aşa am intrat în rîndul lumii. Am putut chema şi eu rude de la Tecuci, că uite ce bărbat am, de treabă, avea casă, avea şi un Trabant, luat dracu' ştie cum, că era marfă din străinătate şi nu suporta Daciile. După un timp eu i-am spus că nu mai pot, e bine la tine, Gravei, dar vreau şi eu gradele mele de libertate şi aşa am găsit cu chirie undeva în Ferentari. M-am dus la şcoala de frizeriţe, am făcut-o... se dădeau bani adevăraţi atunci, iartă-mă, am dat un Kent şi un bax de cafea. Nu-mi plăcea frizeria, că e să te bagi în părul murdar al unuia... că am găsit repartiţie spre Ştefăneşti, la capul oraşului. Industrie şi jeg, oameni fără obraz, veneau în cîrduri şi ţi-era ruşine de ce puteau scoate pe gură... eram fată de la ţară, la mine în casă nu se înjura, iar eu ca fată cu atît mai puţin. După vreun an m-a luat la el acasă un mecanic de întreţinere la utilaj, că lucrează în acord şi cîştigă, ce acord, că n-avea de nici unele prin casă, o calamitate naturală... îşi împrăştia ciorapii pe unde nu crezi şi după două săptămîni mi-am dat seama că nu e de mine. Erai dispusă să faci dragoste cu unu', dar să ai ce sacrifica, pe atunci n-aveai prezervative ca acum. Ţin minte că săream de pe dulap să nu rămîn gravidă, făceam baie cu ap