...şi invers. Ştiu că, în general, se comunică prin talkie-walkie şi ştiu că aceste aparate sînt cam învechite, datînd încă de pe vremea Miliţiei, cea care păzea lanurile îmbelşugate ale cooperativelor agricole de hoţii de ştiuleţi şi falnicele combinate industriale de hoţii de rulmenţi. Bun. Dar ce mare lucru, domnule, să transmiţi şefilor ierarhici prin telefonul mobil (doar toţi avem telefoane mobile personale, de la plutonier-major la general!) că ai prins un infractor periculos, că l-ai bătut măr, că ai bătut-o şi pe logodnica sa, ba chiar şi pe agenta imobiliară care voia să le vîndă acestora un apartament, pentru ca, post factum, să descoperi că infractorul periculos cu nume dintr-o povestire de Sadoveanu era, în realitate, un cetăţean italian paşnic, venit în România să se însoare? Pentru ca şefii ierarhici să afle chestia din presă ori de la televizor şi să fie siliţi să-şi întrerupă lucrările la construcţia vilelor de familie şi să ceară scuze italianului, iar ăsta, încăpăţînat ca o cămilă din deşertul Abisiniei (legătura dintre Italia şi Abisinia rămîne să fie pusă în lumină de către istorici), să primească în plin obraz tumefiat scuzele şi apoi să dea în judecată statul român, statul care-i pune la dispoziţie cu generozitate o logodnică, o soţie şi,

poate, pe însăşi mama copiilor săi? Ce Dumnezeu, atît de prost funcţionează comunicarea în rîndul apărătorilor ordinii publice? Şi, la urma urmei, plutonierii care au omorît în bătaie pe unul de-a furat nişte leaţuri (sau aşa ceva) din curtea unui consătean nu puteau să-şi anunţe şefii că le-a decedat prezumtivul vinovat încă înainte de a se face coşcogeamite scandal public? Cînd comunicarea în interiorul Poliţiei se desfăşoară atît de defectuos, cum să ne mai vedem de înălţarea caselor de vacanţă, oferind o pagină de poze... înălţătoare cu vile poliţiste în ziarul Adevărul? Iar şefii ierarhici nu