Cine îşi mai aduce aminte de filmul Planeta Maimuţelor? Apărut în 1968 (un remake a ieşit însă şi anul acesta), filmul vorbeşte despre un viitor în care maimuţe capabile să vorbească au luat locul omului. Filmul e, fireşte, făcut de oameni, astfel încît civilizaţia simiană e descrisă ca fiind una statică, incapabilă de invenţie sau de evoluţie în moravuri şi idei. Întreaga tehnologie umană existentă la sosirea lor la putere e maimuţărită - adică replicată cu stîngăcie şi fără simţ tehnic sau artistic. Maimuţele din film ajung să trăiască la nivelul secolului 19, deşi porniseră cu imitaţia de la nivelul anului 2000. Povestea sună familiar pentru unii dintre noi - muncitori mai în vîrstă, şi care ştiu istoria uzinei în care lucrează. La început, cînd fabrica era nouă şi licenţa competitivă, camioanele, tractoarele, automobilele sau maşinile de cusut erau printre cele mai bune din lume. Ba chiar cele mai bune, povestesc oamenii care au prins acele vremuri fericite. Salariul, bazat pe un produs care se vindea, inclusiv la export, ajungea de concediu la mare şi apartament cu trei camere. Sistemul funcţiona - este lucrul pe care şi-l aduc aminte bine cei care i-au prins începuturile romantice. Sigur, ceea ce a urmat nu are nici o legătură cu sistemul, ci cu diverşi oameni răi şi incompetenţi care au condus fabrica, ministerul sau ţara. Unul dintre cazurile cele mai interesante este Braşovul. Ieşiţi în stradă în 1987, înaintea tuturor, muncitorii de aici au fost confundaţi de toată lumea cu nişte veritabili luptători anticomunişti. Nimeni nu s-a deranjat să-i întrebe ce înţeleg ei printr-o viaţă mai bună. Ar fi aflat cu această ocazie că mai binele era plasat în anii '70, şi nu înainte de război şi că el se obţinea destul de simplu: printr-o mai bună planificare a nevoilor. Asta explică şi de ce aceiaşi oameni care au demonstrat împotriva regimului în 1987 au ieşit î