Cînd îl băteam la şah, tata zicea că joc urît. Meschin. Dacă mă bătea el, nici eu nu jucam rău! La puţine zile după ce am fost admis la Facultatea de Mecanică, el a murit, aşa că atunci cînd eu am venit în Craiova, plin de înalte idealuri inginereşti, acasă era mai gol şi mai trist. Grădiniţa era încă plină de zmeură şi de flori, în iasomia de pe gard se ascundeau melcii (cum de nu m-am gîndit niciodată să le smulg corniţele?), dar magazia de lemne (goală, de altfel), bucătăria de vară şi chiar casa dădeau semne flagrante de bătrîneţe. Mama se oprea uneori din spălat rufe, din călcat cămăşi şi batiste - sau chiar flori pentru ierbarul Corinei - şi se aşeza lîngă mine pe treptele din faţa casei. Fumam împreună un Cişmigiu (de la mama am învăţat cum să nu trag în piept). "Tu, Getă, fugi că dădu caimacu-n foc!", se-auzea glasul speriat al vecinei. Sau cel serios al unui copil: "Bă, taicule, băon?" "Băone, bă!", aproba cu o deferenţă princiară bărbatul. "Unde te duci, Gică?" striga mama după motanul nostru pornit spre podul cu porumbei. "La servici!", răspundea un trecător de pe strada de dincolo de gardul înalt. Eu îi spuneam că Reagan şi Gorbaciov se vor întîlni la Reykjavik, ea îmi zicea că în cîteva săptămîni vom primi un apartament şi de-aici porneau toate divergenţele noastre. Cea mai frumoasă fată din oraş locuia într-un bloc, lîngă Grădina botanică, dar la teatru m-am dus singur, cu două bilete şi toată piesa am tras cu coada ochiului spre locul gol de lîngă mine. La cursuri stăteam lîngă iranianul Ibrahim, care dintr-o frază a profei de mate: "Se constată că derivata funcţiei f(x) egal cu e la 2x se calculează astfel...", nota doar "Se constată.", oricum mai mult decît sirianul Mahomed. Lui nu-i plăcea să scrie, ascuţea mereu

un beţigaş cu un briceag. În practică, decanul cu practicane iniţia în tainele ingineriei pure. Ne ascundeam în spatele vreun