Ieşit pe piaţă pe 25 aprilie a.c., filmul lui Jean-Pierre Jeunet Le fabuleux destin d'Amélie Poulain avea să devină - în foarte scurt timp - un fenomen de societate comparabil cu Loft Story-ul canalului de televiziune M6. Pelicula a stat o lună în fruntea box-office-ului francez; la data de 5 iunie a.c., ea se afla pe poziţia a 4-a în topul încasărilor, cu 4.679.656 de spectatori care văzuseră filmul pe întreg teritoriul Hexagonului (1.108.820 doar la Paris). Dar nu cifrele sînt spectaculoase în această afacere. Refuzat la Cannes de echipa de selecţie a Festivalului, triumful comercial al filmului lui Jeunet (cineast care trecuse şi pe la Hollywood, dovadă Alien Resurrection) nu avea să fie decît "aperitivul" unui lung ospăţ mediatic la care şi-au dat întîlnire critici de film, oameni politici, ziarişti, sociologi şi simplu spectatori... Motivul? Polemica izbucnită în presă în legătură cu Le fabuleux destin d'Amélie Poulain, în care majoritatea publicului văzuse un simplu basm (post)modern - urmaş simpatic şi "videoclipat" al tradiţiei realismului poetic - în timp ce cîţiva critici năzuroşi de la publicaţiile "şic-intello" (Libération, Les inrockuptibles, Cahiers du cinéma) descifraseră un "tract lepenist"... (Un articol semnat Serge Kaganski - redactor-şef adjunct la Les inrockuptibles - şi intitulat "Amélie, pas jolie" este publicat joi, 31 mai, în paginile "Rebonds" ("Reacţii") ale cotidianului Libération; S.K. avertiza asupra faptului că filmul lui Jeunet prezintă "o viziune a Parisului, a Franţei şi chiar a lumii cu precădere reacţionară şi de dreapta" şi denunţa, totodată, "curăţirea" ("nettoyage") oricărei "polisemii etnice, sociale, sexuale şi culturale" în Parisul de carte postală al filmului, întrebîndu-se, în final, dacă o asemenea peliculă nu putea servi drept "clip electoral" al discursurilor lui Le Pen... Reacţiile la acest articol continuă pînă