Cea mai antipatizată ţară europeană, Franţa: este certitudinea, de lungă dată, a editorialistului politic al României literare, dl Mircea Mihăieş. De lungă dată şi frecvent exprimată public, în termeni aproape mereu aceiaşi, probă nu numai de consecvenţă, ci şi de mare, poate chiar absolută, în orice caz solidă convingere. Fiindcă, iată!, la distanţă de nici două luni şi de nici zece numere de revistă, face dl Mihăieş ce face (sau nu face: va fi fiind, poate, copleşit, debordat de intensitatea unei francofobii ce-şi cere imperios slobozirea în pagina scrisă...) şi decretează, categoric, net, fără tremurul vreunei îndoieli: cea mai antipatizată ţară europeană, Franţa (în România literară nr. 28, 18 iulie a.c.). Asta după ce, în acelaşi spaţiu şi în urmă cu doar cîteva săptămîni, dl Mihăieş denunţase consistenţa tot mai precară a "Hexagonului" galic în jocurile politice internaţionale (în România literară, nr. 21, 30 mai). Se poate merge şi mai îndărăt; ar fi, însă, inutil. Dl Mihăieş, neîndoios, are o obsesie (anti)franceză. E, desigur, dreptul său. E şi problema sa. Dl Mihăieş este însă una dintre figurile importante ale vieţii intelectuale româneşti, profesor universitar, publicist, activ la simpozioane şi colocvii, autor de cărţi, responsabil de colecţii editoriale , redactor şef al unui săptămînal cultural (Orizont), editorialist politic la cel mai cunoscut săptămînal literar din România (România literară) - ceea ce dă o anumită greutate atitudinilor sale. Atitudini democratice sau, poate mai exact spus, constant favorabile democraţiei; fiindcă publicistica politică a dlui Mihăieş stă integral sub semnul unui radicalism feroce, în primul rînd expresiv, deşi nu doar expresiv. Explicaţia a furnizat-o el însuşi, afirmînd că "Discursul raţional, perspectiva realistă, vorba cumpătată nu pătrund dincolo de beton-armatul descurajării, neputinţei şi resemnării ro