Stafeta nevazuta
Cine ar fi crezut ca tocmai formatiunea lui Ion Iliescu (devenita intre timp a lui Adrian Nastase) va lua taurul de coarne si va privatiza societati despre care se credea ca vor ramane necontenit in administratia statului? In primele sase luni ale anului 2000, Cabinetul Nastase a castigat din vanzarea societatilor comerciale aproape 3.000 de miliarde lei. Mai mult, capitalul social al firmelor privatizate (destul de putine, doar vreo 57, dar printre acestea se afla foarte importantele Sidex Galati, Banca Comerciala si Oltchim Ramnicu Valcea - primele doua, adevarate gauri negre ale economiei nationale) reprezinta mai mult de jumatate din intreg capitalul social al intreprindelor vandute in ultimii opt ani.
Cum de a reusit aceasta performanta un guvern pedeserist? Simplu; pana si PDSR a inteles, desi i-au trebuit zece ani pentru asta, ca o economie viabila, fie ea capitalista sau nu, inseamna intreprinderi performante. Adica firme care inregistreaza profit. A plati la infinit nemunca sau incompetenta devine pana la urma o sarcina mult prea grea chiar si pentru un partid de guvernamant social-democrat, uneori vizibil socialist. De pilda, Combinatul Siderurgic din Galati inregistra anual pierderi cifrate la de doua ori bugetul alocat invatamantului. Teoretic, de vreme ce Sidex a trecut in proprietate privata, la anul, MEC-ului i-ar putea fi repartizate de trei ori mai multe fonduri. Doar teoretic, bineinteles.
Apoi, mai este un motiv pentru care PDSR a recurs la privatizarea marilor intreprinderi. Fata de mandatul 1992-1996, acest gest comporta mai putine riscuri. Pentru ca inceputul, care intotdeauna este partea cea mai grea, fusese deja facut. Oricat de proasta a fost guvernarea cederista (si asa a si fost), cu balbaieli penibile si rezultate nule, cabinetele din acei ani, prin politica de privatizare dusa, au reusit sa
