Necuprinsa-i, Doamne, si (uneori) desarta lumea aceasta a literaturii si a literatilor! Nu degeaba am intilnit, la noi si aiurea, opinii cum ca lumea literara ar fi ceva special in sensul ca ar fi alcatuita fie din rebeli, uneori fara cauza, din ciudati, ca ar fi un fel de secta cu ritualuri esoterice, o societate revolutionara sau o banda de smintiti si betivani… Toate aceste opinii, exprimate de oameni din afara, foarte putin cunoscatori, pe care le-am ascultat amuzat, omiteau faptul ca lumea literatilor este alcatuita, de fapt, din individualitati pe care nici macar o uniune de breasla nu ii poate intr-adevar uni, cum bine s-a vazut si se vede la noi, de exemplu…
Prin comparatie, Uniunea Scriitorilor din Irlanda, tara unde am trait aproape un deceniu, numara aproximativ patru sute de membri care nu se cearta, nu se intilnesc sa se lupte sau sa se sape pentru functii, pentru ca aceasta organizatie foarte simplificata are ca scop apararea drepturilor condeierilor in relatiile cu editorii sau cu toti aceia care publica sau folosesc materialele scrise, mai ales copyright, remuneratie, si se ocupa, acolo unde este solicitata, de promovarea pe baze juste a muncii scriitorilor profesionisti sau semiprofesionisti. In lumea literara te poti bucura si de premii, dar acestea nu aduc intotdeauna fericirea.
In Marea Britanie Premiul de Fictiune al ziarului The Independent i-a fost acordat unei scriitoare italiene, Marta Morazzoni, pentru romanul The Alphonse Courier Affair (Harvill Press), o poveste despre viata zilnica, dar si despre secretele si birfa din societatea dintr-o mica localitate provinciala din Franta inceputului de secolul trecut. Cele zece mii de lire sterline care insotesc diploma se impart in mod egal intre scriitor si traducator, Emma Rose in cazul de fata, si toata lumea, inclusiv nominalizatii care s-or fi uitat cu jind la frumosul cec, a
