O dimineata de simbata cu multa lumina si caldura. Plec sa intilnesc un bun prieten; ma uit la femei, sint ametitor de frumoase (mai ca pot zice ca noi sintem „hartuiti“ de-atitea forme si chipuri armonioase); la un moment dat, cind nu aveam in preajma o silueta de admirat, mi-am sprijinit privirea de un panou negru, pus in dreptul unui magazin, pe el statea scris cu creta ce oferta de mezeluri exista in interior, m-a lovit in moalele capului (la stomac nici nu putea fi vorba) „produsul“ care suna asa: Rulada cu soric. Ametitor, apetisant, chiar obsedant, ca toata vremea petrecuta cu bunul meu prieten n-am avut in minte decit rulada-minune, i-am spus si lui de ea, sigur ca omul habar n-avea de asemenea delicatesa. Intors acasa, am dat fuga la DEX, sa vad cum e cu rulada; sint trei feluri, prajitura, mincare „din muschi de vita sau porc“ si, „mai rar, ornament muzical de coloratura, bazat pe un sir de acorduri cintate pe o singura silaba“ (p. 819). Ei, cit de muzical suna „rulada cu soric“, iti lasa gura apa! Mi-aduc aminte ca, in copilarie, rontaiam cite o bucata din pielea porcului sacrificat inaintea Craciunului; mai mult insa imi placea sa ma joc cu bucatile care se faceau singure, in mod natural, sul, adica „rulada“, incit pot pentru ca sa zic: soricul e – la noi – stramosul ruladei. Da’ uite, acum i s-a dus prestigiul de invelis, a ajuns o biata umplutura intr-o rulada de-a dreptul postmoderna. Abia dupa ce m-am dumirit cum e cu rulada la dictionar mi-am ingaduit sa vad ce s-a mai introdus in cutia postala: reclame de tot felul, anunturi, dar si un pliant elegant, trimis de „Centrul holozofic“, buric al gindirii de care nu stiam nimic. Pe prima pagina figureaza un indian cu barba si haine albe, sprijinit intr-un toiag de bambus; are si o alunita, dar nu pe frunte, ci pe obrazul sting, si-l mai si cheama Sant Thakor Singh; si mai ales, e un intelept; asa este, ca