P arisul are clătitării la colţ de stradă, dar cum ţi le serveşte şi de cîte feluri... la Bucureşti s-a făcut cetăţean de onoare covrigarul, cu două sorturi, cu mac şi fără... sărăcie, lipsă de imaginaţie... îl vezi pe bucureştean stînd la cozi, uite, prin Amzei, pe la Romană, pe unde merg eu... stă la coadă şi sîntem în ce an? 2001. Din satelit cam asta s-ar vedea: covrigăria asaltată şi locuitori molfăind la covrigi neliniştiţi, iar a doua zi urmează acelaşi molfăit. Cum mănînci covrig pe stradă, aşa-ţi vine uşor-uşor să-ţi faci nevoile pe stradă... doar nu ai toaletă oricît ai bate Bucureştiul... eu o folosesc pe cea de la McDonald's... reper de civilizaţie, doar că şi ei, săracii, pare-se nu mai fac faţă, arată unele toalete cam jalnice, ca oraşul. Covrigăreala îl face irascibil pe om, că ţine de foame o oră-două, după care molfăi din nou. Ştiu, că şi mie mi se întîmpla cînd lucram legător de cărţi, ce bani aveam? N-aveam,
mergeam vis-à-vis şi dă-i covrigi. Covrigului nu-i mai simţi gustul dacă îl molfăi zilnic şi încearcă după aia să mănînci altceva... nu poţi. Nu simţi gustul, rămîi cu gustul ăla de lemn. Cîinetul, gîndăcimea, ţînţărimea, gunoiul... aaaa, am cele mai bune cărţi şi mi le aduc vreo două-trei librării, Noi, Cărtăreşti... au ştaif. Curînd oamenii nici n-o să mai poată sta în blocuri, se scumpesc gazele, lumina, întreţinerea... eu în centru... nu mă dau dus, îmi trimite sora din Italia bani, dar alţii se gîndesc să vîndă aici şi să ia pe la periferie... cine o să vină? Ăi cu bani aud că s-au mutat în afara oraşului... au oazele lor, cu bull-terrieri, cu paznici. Oraşul se prăbuşeşte de cît maşinet cu marcă se plimbă. Viteze, figuri, prostii. Nu-i vorbă de trecere de pietoni, dar ei între ei nu se respectă, nu ştiu ce-i ăla stop... îi văd pe geam jeep cu jeep, vai de mama lor, ce se hodorogesc. Le place viteza? Păi, taţilor lor nu le plăcea
