22

Două numere recente ale revistei 22 atrag îndeosebi atenţia din maldărul de publicaţii estivale. Nr. 28 din 10-16 iulie conţine, într-un supliment, textele prescurtate ale Colocviului Internaţional organizat de NEC în aprilie pe tema Naţiune şi ideologie naţională. E greu de rezumat un întreg colocviu la care au participat intelectuali de primă mînă, români şi străini. Cronicarul recomandă celor care au scăpat din vedere numărul cu pricina să-l citească neapărat. Cîteva spicuiri se pot face totuşi în limitele spaţiului de care dispunem. O absolut remarcabilă analiză, prin prisma ideii naţionale a Constituţiei României şi a dezbaterilor pe marginea ei din Constituantă (iulie 1990-decembrie 1991) întreprinde dl Cristian Preda. "Relaţia dintre naţiune şi Constituţie - afirmă din capul locului autorul - este un aspect al tranziţiei româneşti. Pe urmele lui Daniel Barbu şi Tom Gallagher, consideră că în România tranziţia a fost în mult mai mare măsură legată de trecutul naţional decît de prezentul democraţiei. Cea mai bună ilustrare a acestei situaţii mi se pare a fi dezbaterea constituţională din 1991: aceasta nu a dat naştere unei forme politice cu adevărat noi, ci s-a organizat în jurul naţiunii, aşa cum fusese definită aceasta de regimul comunist. Constituanta a zămislit un monstru: un naţionalism fără naţiune". Frecvenţa conceptului de naţiune în Constituţia din 1991 este precară (doar două referinţe), în vreme ce a conceptului de naţional e masivă, începînd prin a fi unul din cele opt atribute ale statului român. Ideea centrală a analizei d-lui Preda este că accentul pus pe istorie, pe trecut, pe tradiţie a întunecat natura firească a problematicii referitoare la Constituţie şi anume aceea juridică privind democraţia şi statul de drept. De aici s-au născut o serie de contradicţii - reflectate în text - cum ar fi aceea dintre dezideratul Constituantei