Foarte înfricoşată ar trebui să fie dna Marta Petreu! Cititorii Dilemei ştiu, desigur, despre cine e vorba: autoare a unor temeinice eseuri şi studii despre mişcarea de idei din România interbelică, dna Marta Petreu este şi unul dintre cei mai importanţi poeţi de astăzi. E, apoi, redactor şef al bunei reviste Apostrof şi profesor universitar la Cluj. De ce şi de cine s-ar teme, atunci, dna Petreu?! Cînd ea nu s-a temut, de exemplu, să dezumfle mitul Nae Ionescu, unul din cei mai fertili intelectuali pe care i-a născut poporul român după cum îl consideră dl Gheorghe Grigurcu, incontestabilul port-drapel al anticomunismului literar autohton?! Dna Petreu a relatat ea însăşi păţaniile prin care a trecut după ce a dovedit plagiatele lui Nae Ionescu: "imediat după apariţia dovezilor plagiatului, cineva mi-a zgîriat o zvastică pe oglinda retrovizoare a maşinii mele, primeam colete misterioase conţinînd broşurica Echipa morţii şi-mi soseau scrisori de avertizare" (Apostrof, nr. 3, 2001). Cu toate acestea, a perseverat, a scris o întreagă carte despre "rolul central" pe care l-a avut Schimbarea la faţă a României în opera lui Cioran. Şi totuşi, acum dnei Petreu ar trebui să-i fie frică. Iată de ce. Dna Petreu are îndrăzneala (neruşinarea! - ar putea chiar spune vreunul dintre cekiştii literari ai momentului, eventual reamintind că una dintre cărţile ei de poezie se şi cheamă Poeme neruşinate!), are nemaipomenita îndrăzneală de a mărturisi că drepturile de autor încasate pe primele ei două volume de versuri au fost "banii de bază", prima rată, pentru apartamentul în care locuieşte. Drepturile de autor pe două subţiri cărţi de poezie plus, e de precizat, premiul pentru debut al vechii Uniuni a Scriitorilor = "banii de bază" pentru cumpărarea unui apartament, pare un vis pentru un scriitor tînăr de azi, bineînţeles. Cum acele volume au fost publicate în 1981 şi în 1983, p