...dar ale noastre?

De cînd cu web -ul1, bibliotecile din ţările "contemporane" (i.e. cele în pas cu vremurile :-) ) sînt în tranziţie. Poate că nu toate au observat încă, dar mă tem că asta e. N-am zis "în criză" (noi ştim: "în tranziţie" poate fi mai rău!). Mă înţelegeţi: nu vorbesc de bibliotecile noastre personale, ci de cele de interes public, fie ele publice, universitare, şcolare, de cercetare. Am citit/auzit undeva (am uitat unde) că un student american (se putea altfel?) a pus pariu cu conducătorul său de doctorat că îşi face teza documentîndu-se exclusiv pe Internet şi doar din surse accesibile gratuit. Şi a cîştigat. (Se non e vero...) Vreau să zic că apariţia web -ului schimbă radical funcţionalitatea bibliotecii tradiţionale. Trivializînd la maximum, aş reduce la trei funcţiile majore ale bibliotecii. Prima: biblioteca îţi oferă acces la resurse informaţionale - filtrate! - care nu-ţi aparţin; a doua: biblioteca îţi facilitează contactul cu persoane a căror meserie e să-ţi răspundă la întrebări; a treia: biblioteca organizează informaţia pentru a o face regăsibilă. Internetul schimbă semnificativ raportul între aceste funcţii. E clar că nevoia de a organiza cantitatea rapid crescătoare de informaţie e tot mai presantă, pe cînd nevoia de a merge la bibliotecă pentru a consulta materialul care-ţi trebuie va scădea mereu, din moment ce poţi să citeşti tot mai mult material pe computerul de acasă (sau pe cel din buzunar)2. În ceea ce priveşte serviciile de referinţă (i.e. răspunsurile la întrebări), acestea pot fi livrate la domiciliu (de oriunde), prin e-poştă. Paranteză: Nu vreau să intru în obişnuitele, lăcrămoasele declaraţii de iubire pentru Carte (cu c mare); eu nu sînt negustor de hîrtie tipărită, eu sînt "negustor" de texte. Sigur că nu dispare cartea, în sens de lucrare textuală liniară. Nu dispare nici măcar cartea în sens de top de foi