O serie de fapte petrecute pe parcursul acestui "an Brâncuşi" m-au făcut să mă gîndesc la cîteva întîmplări mai spectaculoase legate direct sau indirect de opera lui: amplasarea unor copii supradimensionate ale lucrărilor sale în Bucureşti şi Templul de la Indor propus spre reconstrucţie în zona Bucureşti 2000; apariţia de falsuri brâncuşiene pe piaţă şi, cea mai gogonată dintre toate, construcţia unei false Coloane a Infinitului, la ordinul unui reprezentant al statului român, în anul internaţional Brâncuşi. Probabil, toate aceste evenimente conjugate ar merita cîteva rînduri, chiar dacă doar într-o biată rubrică de arhitectură şi din partea unuia deloc specializat în Brâncuşi, ci doar "amator avizat", cum îl numea Vianu pe receptorul optim al operei de artă. Cum însă "experţii" tac - acum, de-a dreptul vinovat -, cineva, oricine, trebuie să mai şi vorbească în numele unei opere care nu se poate apăra singură de aceia ce îi sfidează posteritatea, în loc să i-o celebreze. Aflăm de prin ziare, aşadar, că deja se toarnă - unde altundeva, îţi vine să zici? - la Petroşani o - subliniez şi insist - falsă Coloană a Infinitului. Prin iuţeala de mînă a unei mărimi locale şi nebăgarea de seamă a unei armate de păstrători de memorie brâncuşiană, apare o copie neautorizată după o operă unică. Nu există nici o diferenţă, după părerea mea, între cei care au tras cu tractorul de coloană să o dărîme în anii cincizeci, între cei ce au demontat-o şi abandonat-o în anii din urmă pînă cînd s-a milostivit WMF-ul să ne-o reconstruiască şi cei care astăzi o pîngăresc, copiind-o. Unde sînt protestele interne, care altfel se semnează de vajnici intelectuali la orice adiere de vînt? Unde-s fundaţiile internaţionale care-i poartă numele, unde - brâncuşologii, unde acei critici şi istorici de artă de care, putem zice deodată cu Caragiale, depandă? Unde - intervenţia păstrătorului opere