Evitaţi toate capcanele cu putinţă! Nu e vorba de boli profesionale, mortalitate infantilă, SIDA, sifilis, tuberculoză, avorturi, corupţie, de nimic negativ, cu alte cuvinte, nici de Albania, Bulgaria sau Somalia, cu care să concurăm pentru primul loc. Nu, pe bune... Arhip este un personaj mediu, de 1,70 m înălţime, cu studii liceale, cu inteligenţă mijlocie, cu salariu mediu (pe economie), adică mic, cu plata la întreţinere aşa şi-aşa, adică exagerată, cu lecturi... hm, adică ziare etc. Este, ca să zic aşa, un cetăţean reprezentativ, un locuitor (al spaţiului carpato-dunăreano-pontic) pe capul căruia stăteau - în trecut şi, mai puţin, în prezent - tonele de oţel, de cărbune, de grîu, de carne, de seminţe de floarea soarelui şi de gunoi, astfel încît creştetul i s-a aplatizat, ca o pistă de aterizare. El era convins că, pe 26 decembrie 1989, respectiv a doua zi după executarea lui Ceauşescu, va primi un salariu dublu, un apartament nu pe Primăverii, dar măcar pe Unirii, fost Victoria Socialismului, un paşaport, vize cît cuprinde (paşaportul), o maşină, cel puţin Dacia, mici şi bere la discreţie. De la cine va primi? De la stat; mă rog, dacă nu de la noul stat capitalist, măcar de la noul stat socialist cu faţă umană, că de stat cu faţă inumană a tot avut parte. Că n-a primit decît un paşaport fără vize (din lipsă de bani sau de Schengen), vreo zece posturi de televiziune şi vreo mie de ziare şi reviste

(nu în proprietatea lui, dar în beneficiul lui), un Parlament şi cîteva guverne, asta e altceva, asta ţine, i s-a explicat, de tranziţie. De cînd a aflat că următoarele ţinte sînt Uniunea Europeană şi NATO, Arhip s-a îmbogăţit cu un nou bagaj de aspiraţii. El este încredinţat că, a doua zi după intrarea României în Uniunea Europeană, standardul lui de viaţă va creşte, dacă nu la nivelul nemţilor, măcar la acela al obraznicilor de unguri, se va plimba în Pe