Î n ultimii 11 ani oamenii şi-au făcut tot felul de iluzii. Au aflat cîte se pot face pe lume, s-au simţit liberi şi au crezut că asta e de ajuns. Visul multora a fost, evident, acela de îmbogăţire. Şi-au închipuit că e nevoie doar de puţină isteţime, de puţină iniţiativă şi, chiar fără nici o calificare, vor deveni dintr-o dată oameni de afaceri prosperi sau mari cîştigători ai unor sisteme ingenioase de multiplicare a banilor. Alţii, mai puţini la număr, şi-au făcut iluzii de mărire. Au intrat în politică îmbătaţi de ideea că vor deveni lideri şi vor schimba lumea (sau măcar cartierul). Au fost şi dintr-aceia care au visat să ajungă vedete..., vip-uri. Mulţi au plecat în străinătate să muncească sperînd că vor cîştiga mult mai mult decît în ţară. Unii şi-au schimbat meseriile în speranţa că noua activitate e mai căutată. Alţii au perseverat

în vechea meserie, cu iluzia că vor fi cîndva răsplătiţi pentru consecvenţa şi fidelitatea lor. Cei cărora li s-au împlinit asemenea speranţe au fost foarte puţini, cîţiva norocoşi. Dată fiind însă conjunctura propice, a apărut imediat şi oferta. S-au pus pe picioare adevărate industrii de creat iluzii financiare, politico-electorale şi de alte soiuri (exemplele sînt nenumărate). Construite de oameni cinici şi pragmatici, fără nici un fel de iluzii. În mai toate cazurile aceşti vînzători de vise au cîştigat iar, în tot atîtea situaţii, cumpărătorii au pierdut. Şi nu rare au fost ipostazele în care cumpărătorii s-au păcălit de mai multe ori la rînd, devenind pînă la urmă chiar un fel de clienţi fideli ai fabricilor de iluzii. Dar e şi acesta un mod de a trăi (şi nu lipsit de poezie), sperînd mereu că vei da lovitura cea mare. Andrei MANOLESCU

Î n ultimii 11 ani oamenii şi-au făcut tot felul de iluzii. Au aflat cîte se pot face pe lume, s-au simţit liberi şi au crezut că asta e de ajuns. Visul multora a fost, evide