Preparative

Regele David a vrut să construiască "o casă de odihnă pentru chivotul legămîntului Domnului şi pentru aşternutul picioarelor Dumnezeului nostru" (1 Cr., 28; 2). Era însă pătat de sîngele războaielor duse, aşa încît Domnul îl preferă pe fiul regelui, dar şi al său (1. Cr., 28; 7), Solomon, aşa încît David îi înmînează lui planul (modelul) templului ("al pridvorului, al clădirilor, al visteriei, al camerelor de sus, al camerelor dinăuntru şi al camerei pentru scaunul îndurării", i-a dat planul a tot ce avea prin Duhul, "pentru curăile casei Domnului şi toate camerele de jur împrejur, pentru visteriile casei lui Dumnezeu şi visteriile lucrurilor dedicate" (1 Cr. 28; 11-12). Planul este primit, subliniez, prin Duhul, asemănător chipului în care Moise primise modelul cortului şi cu aceeaşi meticulozitate a descripţiei. În l Împăraţi preparativele construirii templului sînt larg prezentate într-o acumulare epică de detalii menită a face şi mai impresionant ansamblul. Materialul de construcţie preferat a fost piatra şi lemnul de cedru "importat" din Liban. Iată bunăoară proporţiile templului: şaizeci de coţi în lungime, douăzeci în lăţime şi treizeci în înălţime, locul preasfînt avînd 20x20 de coţi; "cei patruzeci de coţi de dinaintea lui alcătuiau casa, adică templul" (1 Imp. 6; 17), iar pridvorul desfăşurat pe lăţimea construcţiei avea în schimb o înălţime de 120 de coţi. Templul, casa adică. O casă pentru chivot, "o casă a Numelui Domnului şi o casă pentru împărăţia Lui" (2 Cr. 2; 1). Poate că nu întîmplător capitolul dinaintea ridicării templului este "Construirea casei lui Solomon", fiindcă templul (biserica) şi casa împăratului (palatul) reprezintă un dublet permanent dialog atunci cînd stăpînitorul este urmaşul, fiul sau unsul divinităţii pe pămînt, fapt pe care arhitectura trebuia să-l reflecte în chip nemijlocit. Regăsim în alcătuirea templu