•Subsolul unei cladiri din Tirgu Cucu a devenit "casa" a zece tineri •Pentru ei lumea este o jungla, iar existenta un razboi purtat impotriva destinului •De treizeci de ani, campusul Tudor Vladimirescu a devenit habitatul unui cersetor •El nu ar da spatiul de sub cerul liber pe toate caminele de batrani din lume
"Familia" fara nume
De un an au devenit parte integranta a peisajului din Tirgu Cucu. Pot fi vazuti zilnic, fie plimbandu-se pe mijlocul bulevardului Independentei sau stand pe tapsanul de langa statia de troleibuz, fie adunati in fata unui internet cafe de la parterul singurului imobil din zona. Si nu pentru ca ar fi mari fani ai calculatorului. Sunt stapanii canalelor, stapanii strazilor, iar "casele" lor, de mult "nationalizate", nu sunt "revendicate" de nimeni. Nici macar de cei care isi umfla buzunarele trambitand de la inalte tribune despre drepturile si libertatile omului. De la varsta la care altii se zbantuie agatati de mainile protectoare ale bunicilor, ei au invatat ce inseamna riscul si umilinta. Au invatat, asemeni personajelor biblice, ce inseamna sa supravietuiesti si sa speri atunci cand toti arunca in tine cu pietre. Iar pietrele au insemnat uneori ignoranta sau alte ori dispret. Sunt copiii strazii, iar pentru ei "acasa" nu inseamna altceva decat un banal post de televiziune.
Casa fara amintiri
Locul pe care cei zece copii ai strazilor il numesc, cu vadita placere, "casa", emana un miros pe care nasul unui om obisnuit il suporta cu greu. Nu au grup sanitar, acesta fiind inlocuit de locurile virane sau de imasurile din apropiere. De trei ori pe saptamana merg pana la Spitalul "Sf. Spiridon" unde, din mila asistentelor, li se da voie sa faca baie. Intr-una din incaperi, situata la subsolul unui imobil aflat in constructie, se vad din strada, atunci cand maldarul de scanduri batute in cu