Infractori ce fac prăpăd prin Europa de Vest, copii abandonaţi, cîini vagabonzi, comunişti travestiţi ("cripto"), iată doar cîteva din ponoasele ce însoţesc, inevitabil ca o coadă de cometă, imaginea României în lume şi în ţară. Sînt mulţi cei care le deplîng, fireşte. Onest ar fi, sau ar fi fost, să se vadă şi reversul medaliei: foloasele pe care unii, nici ei puţini, le trag din aceste ponoase. Pe rînd şi pe scurt, dar mai ales fără nici o altă pretenţie decît aceea de a sugera că realitatea este un pic mai complexă, mai încurcată decît e prezentată ici-colo, prin gazete străine şi autohtone; şi asta trecînd peste instrumentalizarea politică (şi ea aducătoare de mari foloase) a numitelor ponoase. Infractori. Vătămată la imagine de infractorii plecaţi la vînat prin ţările occidentale, România are totuşi ceva de cîştigat de pe urma lor. Ceva concret şi sunător: bani. Bani plătiţi, în ultimă instanţă, de contribuabilul vestic. Astfel, dacă supravegherea, căutarea şi prinderea infractorilor români, ca şi angajarea de traducători pentru audieri sînt cheltuieli oarecum fireşti ale diferitelor poliţii, se ignoră că pentru anumite servicii (verificarea şi stabilirea identiţătilor, eliberarea de laissez-passer în cazul expulzărilor etc.) autorităţilor româneşti li se plăteşte. În devize, nu în lei. Evident, cu cît sînt prinşi mai mulţi infractori şi cu cît autorităţilor româneşti le sînt solicitate mai multe asemenea servicii, veniturile cresc. Iar contribuabilul vestic mai suportă şi plata biletului de avion cu care Gică, după ce s-a dat drept Costică, se întoarce gratuit în patrie - pentru a avea de unde să plece din nou. Liniştit. Şi de obicei fără viză. Copii. Un mare avînt de compasiune şi generozitate a fost trezit în Occident de imaginile, realmente insuportabile, din orfelinatele moştenite de la regimul răsturnat în decembrie '89. Copiii abandonaţi, "institu