E greu să istoriseşti ceva petrecut în România de azi altfel decît în nuanţe fantaste. Marile personaje ale lumii româneşti de azi sînt miracolele. Se poate încerca o decodificare a jocului de fantezii, minciuni şi frustrări din care e compus imaginarul timpului nostru. Nu vom opera cu inutile distincţii între minuni, miracole sau întîmplări supranaturale: în spaţiul public românesc de azi ele sînt totuna, după cum se va vedea numaidecît. Istoria a început odată cu senzaţionala ştire a celor 18 tone de porumb boabe la hectar pe care mass-media de acum două decenii încercau să ne-o vîndă. În aceeaşi perioadă, conducerea de partid şi de stat ne asigura că nimic rău nu a avut loc după contaminarea radioactivă ce a urmat accidentului de la Cernobîl. Cîţiva ani mai tîrziu, un cotidian care relatează mai multe minuni decît informaţii exacte a făcut ştire de prima pagină din găina care a născut pui vii, şi a istorisit publicului despre omul-lup sau despre cazurile de vampirism dintr-un sat transilvan. Fascinaţia de altădată pentru rubricile de fapt divers au purtat frivolitatea pe prima pagină a ziarelor timpului nostru, precum şi în topul ştirilor din radio sau tv. Sînt publicaţii care arată mai spectaculos decît carnavalul de la Rio. Omul-ghiulea şi omul care înghite săbii, omul-ţap şi omul care doarme pe jar, orice merge pentru a umple un colţ de pagină. Orice e prezentat drept credibil, iar arta jurnalistului nu mai este demult cum să citeze sursa sau să se documenteze, ci cum să o aducă din condei mai subţire, aşa încît la finele travaliului braşoava publicabilă să bată la scor Veacul de singurătate. Un cititor de cotidian fantastic românesc din vremurile noastre poate foarte bine să nu creadă ştirea respectivă, dar asta nu-l împiedică s-o preia, s-o ajusteze, să-i dea drumul rafinată de contribuţia creatorului anonim, cu acea elegantă înzestrare naţională care